Drept

Definiţie: concurenţa care respectă-normele de conduită pe piaţă impuse de deontologia profesională şi este conformă cu practicile cinstite în materie industrială sau comercială este denumită concurenţă licită sau onestă '.

Concurenţa care se abate de la exigenţele ce decurg din bună credinţă şi uzanţele cinstite în activitatea economică este denumită de art. l din Legea nr. 11/1991, concurenţă neloială.

Concurenţa presupune cu necesitate independenţa şi descentralizarea activităţilor de producţie, de distribuţie şi de consum, iniţiativă privată exercitată fără constrângeri şi limitări' de ordin administrativ şi proprietatea privată asupra mijloacelor de producţie, în condiţiile economiei de piaţă, concurenţa îi conferă acesteia o structură specifică în funcţie de: 1) numărul şi categoria vânzătorilor şi cumpărătorilor; 2) gradul de diferenţiere a produselor; 3) posibilitatea de a intra într-o ramură de activitate; 4) gradul de libertate al determinării preţuri lor.

3. Caracteristici. Concurenţa, în condiţiile economiei de piaţă prezintă următoarele caracteristici:
4. . intervine, în principiu, între comercianţi care oferă pe aceeaşi piaţă produse sau servicii şi care urmăresc să satisfacă nevoi asemănătoare ale consumatorilor;
5. . este o competiţie liberă în sensul că fiecare agent economic are posibilitatea să hotărască cum şi când intervin mijloacele pe care le utilizează.;
6. . este o stare comună întreţinută de actele celor care participă la comerţ şi variabilă în raport de creşterea şi scăderea acţiunilor concurenţiale ale agenţilor economici;

1. echilibrează cererea şi oferta în diferitele domenii de activitate economică determinând strategiile competiţionale ale participanţilor, particularizarea şi spe cializarea întreprinderilor în relaţiile cu consumatorii;
2. . este factorul determinat în stabilirea preţurilor împiedicând obţinerea de profituri de monopol;
3. stabileşte o repartizare a beneficiilor proporţional cu aportul agenţilor eco nomici în procesul de producţie şi de distribuţie a bunurilor.

În practică, concurenţa poate fi îngrădită şi influenţată de diferiţi factori obiectivi, în primul rând, competiţia chiar bine organizată nu împiedică tendinţele monopoliste de natură să pericliteze libertate a competiţiei şi corelativ tu acestea asigurarea unor poziţii dominante în anumite sectoare ale pieţei.

Barierele vamale, tarifare şi netarifare, conduc şi ele la crearea unor „rente de situaţie" pentru o categorie de agenţi economici ocrotiţi, dispensând u-i de o confruntare reală cu alţi agenţi economici, provoacă inevitabil şi un anumit „efect de risipă", o creştere sau o diminuare artificială a preţurilor şi pierderi jnutile de valori în luptă concurenţială.

În concluzie, concurenţa poate fi caracterizată ca fiind confruntarea dintre agenţii economici cu activităţi identice sau asemănătoare, exercitate în domeniile deschise pieţei pentru câştigarea şi conservarea clientelei, în scopul rentabilizării propriei întreprinderi.

Această definiţie precizează, în primul rând, că noţiunea de concurenţă implică competiţia de piaţă între persoane fizice sau juridice, care exercită activităţi lucrative asemănătoare.

În al doilea rând, concurenţa acţionează numai în sectoarele pieţei în care adversitatea dintre agenţii economici este permisă, nu şi în acelea sustrase concurenţei.

În fine, concurenţa înseamnă menţinerea şi sporirea clientelei ca finalitate majoră urmărită de agenţii economici pentru a-şi asigura rentabilitatea.

Tendinţele monopoliste sunt de natură să pună în pericol existenţa concurenţei, în timp ce folosirea unor mijloace neloiale îi afectează moralitatea. Şi unele şi altele prezintă un caracter ilicit, fiind necesară intervenţia normativă şi represivă a dreptului corespunzător manifestărilor anticoncurenţiale şi practicilor abuzive şi excesive ale agenţilor economici în competiţia pentru clientelă şi profit. Unele norme juridice reprimă practicile anticoncurenţiale, constituind aşa numitul drept antitrust, iar alte norme juridice definesc şi interzic comportamentul abuziv sau excesiv al comercianţilor în activitatea economică ce o desfăşoară.

Se instituie, pe de o parte, norme de reprimarea practicilor monopoliste, iar pe de altă parte, regulile prohibitive ale concurenţei neloiale.

Ansamblul normelor care privesc delimitarea, interzicerea şi sancţionarea acţiunilor ilicite de orice fel în relaţiile economice interne fie în cele internaţio nale constituie dreptul concurenţei comerciale.

Normele privind dreptul concurenţei au o dublă funcţie: o funcţie generală şi o funcţie specifică.

Funcţia generală. Normele concurenţei garantează funcţionarea economiei de piaţă prin reglementarea înţelegerilor dintre agenţii economici, supravegherea concentrării întreprinderilor, interdicţia unor practici individuale restrictive şi a abuzurilor de poziţie dominantă.

Finalitatea urmărită de aceste reglementări este de a asigura libertatea de acces pe piaţă, libertatea în cerere şi în ofertă, în final, o libertate economică, prevenirea şi reprimarea actelor anticoncurenţiale şi repararea prejudiciilor izvorâte din abuzul de libertate în activitatea economică.

Funcţia specifică. Regulile concurenţei constituie instrumente esenţiale ale economiei de piaţă şi trebuie să fie aşezate alături de principiile de liberă circulaţie a mărfurilor, capitalurilor, serviciilor şi persoanelor.

Normele juridice privind concurenţa sunt un mijloc de a acţiona contra înţele gerilor restrictive de concurenţă şi practicilor abuzive contra acţiunilor protecţio-niste în favoarea anumitor industrii susceptibile de a afecta comerţul intern şi extern.

Dreptul concurenţei are un rol esenţial în deschiderea completă a pieţelor fiind direct aplicabil în statele Uniunii Europene.

Prin instituirea normelor de drept al concurenţei se urmăreşte asigurarea unei bune desfăşurări a comerţului şi industriei, ocrotirea intereselor generale ale societăţii.

Reprimarea concurenţei neloiale este reglementată prin două sisteme diferite. Potrivit unui sistem, concurenţa neleală se sancţionează prin aplicarea dreptului comun, a dispoziţiilor prevăzute pentru delicte şi quasidelicte (art. 998-999 Codul civil).

După un alt sistem, cazurile de concurenţă neleală sunt enumerate şi sancţio nate într-o lege specială.

în raport de cerinţele moderne ale comerţului şi ţara noastră a adoptat sistemul reglementării speciale care asigură stabilitatea raporturilor juridice şi siguranţa tranzacţiilor.