Principalele forme ale concurenţei imperfecte sunt: concurenţa eficientă şi concurenţa de monopol sub cele două forme: oligopolul şi monopsomul.
- Concurenţa eficientă (workable competition) se realizează în următta-rele condiţii:
- piaţa să fie deschisă oricărui agent economic, fiind mai puţin important numărul acestora.
- . agenţii economici să dispună de libertate de acţiune pe piaţă, adică să"-şi poată stabili propria strategie în raport cu concurenţa şi consumatorii.
Libertatea de acţiune presupune ca variaţiile înregistrate pe piaţă, în ofe'tă şi cereri, să se repercuteze asupra formării preţurilor.
- . utilizatorii şi consumatorii să beneficieze de libertatea de a alege între mai mulţi furnizori şi mai multe sorturi de mărfuri.
Modelul concurenţei eficiente este un model flexibil şi adaptabil la situaţia concretă de pe fiecare piaţă. Acest tip de concurenţă este considerat că expriină însăşi condiţiile statornicite în cadrul Comunităţii Economice Europene, de Tratatul de la Roma (19 57).
Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a decis că art. 85 din Tratat implică existenţa pe piaţă a unei concurenţe eficiente, adică nivelul de concurenţă necesar a fi respectate existenţele fundamentale şi a fi atinse obiectivele Tratatului.
2) Criterii de definire a concurenţei eficiente
Concurenţa eficientă poate fi definită şi delimitată de alte forme de concurenţă imperfectă în raport de o serie de criterii: mai întâi se iau în considente unele criterii de structură, cum ar fi dimensiunile, preţul şi gradul de extindere al acesteia, nr şi nivelul de concentrare al întreprinderilor în raport de dezvoltarea tehnologiei, ritmurile medii ale producţiei pe categorii de mărfuri.
Un alt criteriu este comportamentul agenţilor economici în raporturi le lor reciproce, în cadrul pieţei respective, având în vedere „gradul de onestitate, de corectitudine, de bună credinţă sau de agresivitate a fiecăruia", în fine, se ţine seama de rezultatele obţinute de competitori în ceea ce priveşte produsele sau serviciile în cauză.
Prin coroborarea acestor criterii se poate determina intensitatea competiţiei, ca indiciu al concurenţei eficiente, deşi această cuantificare este destul de relativă. Din acest motiv s-a considerat că în stadiul actual, conceptul de concurenţă eficientă (workable competition) este mai degrabă o metodă, un mod de a aborda problemele concurenţei decât o teorie.
Monopolul şi monopsomul. Concurenţa încetează să mai fie eficientă de îndată ce agenţii economici sau consumatorii sunt cei care fixează modul de alegere al partenerului în activitatea economică. Piaţa se transformă în astfel de situaţii în monopsom.
Monopolul este opus concurenţei. El presupune existenţa pe piaţă a unui producător sau vânzător care controlează sau determină preţul independent de legea cererii şi ofertei. Acest scop poate fi atins pe două căi diferite, urmate separat sau cumulativ. Cel mai frecvent se procedează la fixarea unilaterală a preţului de monopol. Este posibil însă să se restrângă în anumite limite canti tăţile de produse oferite pe piaţă (în caz de monopol) sau cerute pentru consum (în caz de monopsom), provocând astfel o concurenţă acerbă între clienţi care, pentru a -şi satisface nevoile sunt obligaţi să suporte preţuri majorate excesiv.
Monopolul pune în evidenţă procesul de concentrare a producţiei întreprinderilor şi a capitalurilor. Existenţa monopolurilor se explică prin: 1) raritatea unor resurse care pot fi exploatate numai dintr-un anumit loc; nici o altă firmă nu are acces la ele; 2) existenţa unor patente (licenţe) care, pentru anumite produse, sunt obţinute de o singură firmă, licenţele fiind protejate prin lege; 3) în anumite domenii - exploatarea energiei electrice, poştă, telefoane etc., se consideră că ar fi şi o risipă dacă ar funcţiona mai multe firme; 4) concentrarea capitalurilor şi a producţiei pentru eliminarea concurenţei.
Concurenţa monopolistă se caracterizează prin: a) existenţa mai multor firme producătoare sau vânzătoare care deţin o parte mai mică sau mai mare din piaţă; b) diferenţierea produselor; c) restricţii la intrarea în ramură; d) un anume control asupra preţurilor; e) numărul de producători este suficient pentru ca fiecare să decidă independent.
Oligopolul. Oligopolul presupune existenţa pe piaţă a unui număr restrâns de agenţi economici producători. Fiecare firmă este destul de puternică pentru ca prin acţiunile sale să determine efecte importante asupra celorlalte firme şi asupra pieţei, motiv pentru care se realizează între ele anumite înţelegeri. Acţiunile lor se referă la schimbarea preţurilor produselor şi la calitatea produselor.
Cantităţile de produse date pe piaţă reclamă calitate (vezi art. 5 din Legea nr. 21/1996).
- înţelegerile de natură monopolistă sunt grupate în trei specii distincte: a) acorduri propriu- zise care au obiect sau efect anticoncurenţial; b) decizii ale asociaţiilor de întreprinderi. Ele pot să îmbrace forme diverse, precum: obiective, regulamente interioare, circulare etc., pe care agenţii economici le aplică efectiv, conformându-se dispoziţiilor difuzate de la centru; c) practicile concertate ale agenţilor economici care au ca obiect sau pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei pe piaţă (art. 5 din Legea nr. 21/1996).
- Strategiile deschise oligopolului
- . competiţia prin preţ, atragerea cumpărătorilor prin reducerea preţurilor;
- . competiţia în afara preţurilor, asimilarea de produse noi, calitate reclamă. Ambele strategii pot fi utilizate simultan.
în elaborarea strategiilor un rol important îl deţin informaţiile. Fiecare firmă caută să deţină informaţii cât mai complete cu privire la concurenţă. Lipsa de informaţii poate antrena coliziuni puternice între agenţii economici. Adesea, pentru a evita pierderile economice, comercianţii schimbă informaţii între ei.
- Concurenţa oligopolistă se caracterizează prin existenţa unui număr redus de producători sau vânzători care deţin o parte importantă de piaţă; dificultăţi la intrarea în ramură; controjul general asupra preţurilor.
- Felurile oligopolului. Oligopolul, în funcţie de gradul de coordonare, poate fi de mai multe feluri: perfect coordonat, parţial coordonat şi competitiv.
- Dipolul sau monopolul unilateral se întâlneşte atunci când există două firme producătoare sau vânzătoare care îşi împart piaţa.
Monopsomul este acea formă de concurenţă imperfectă în care un singur cumpărător vizează volumul producţiei şi preţul acesteia. De exemplu, statul, în calitate de cumpărător al producţiei de armament.
Oligopsomul este o formă de concurenţă care se realizează atunci când pe piaţă există un număr redus de cumpărători care controlează preţul.
În prezent, structura oligopolistă este cea care domină piaţa mondială.
Monopolul şi monopsomul sunt modalităţi care contrazic libera concurenţă şi aduc adesea prejudicii însemnate consumatorilor. Lupta concurenţială se duce prin modalităţi diferite, în funcţie de ingeniozitatea agenţilor economici.
Există o anumită politică a vânzărilor, de regulă creşterea volumului acestora, diferenţierea produselor, uneori nesemnificativă dar amplificată pentru publicitate; prime acordate vânzătorilor; demonstraţii asupra calităţii produselor; politica de preţuri (reducerea acestora).
Firmele acţionează şi printr-o politică de influenţare a cererii, a preferinţelor şi a opţiunilor consumatorilor. Concurenţa poate duce la alianţe şi înţelegeri între agenţii economici şi uneori la adevărate lupte între ei.
Concurenţa poate fi foarte puternică la intrarea într-o anumită ramură a economiei şi determinată de existenţa unor bariere legate de practicarea unor preţuri limită, instituirea controlului asupra accesului la materii prime, echipament, resurse financiare ' ş. a.
Concentrarea devine o coordonată fundamentală a economiei de piaţă, mi jlocul prin care libera iniţiativă poate acţiona nestingherit în vederea unei înalte finalităţi economice.
Concurenţa priveşte toate sectoarele şi ramurile, toate procesele reproducţiei sociale, toate etapele pe care le parcurg produsele de la producător la consumator, de la concepţie la producţie, repartizare, schimb şi consum, în funcţie de raportul cerere-ofertă.