Drept

1. Definiţie. l din Legea nr. 11/1991 impune comercianţilor obligaţia de a-şi exercita activitatea cu bună credinţă şi potrivit uzanţelor comerciale cinstite.

Din acest text se desprind două coordonate ale concurenţei licite.

Prima coordonată ar constitui-o obligaţia de desfăşurare a activităţii comerciale cu bună credinţă şi potrivit uzanţelor cinstite. O a doua coordonată este aceea că manifestarea concurenţei trebuie să aibă loc numai în domeniile permise, în raport de aceste două coordonate, concurenţa licită a fost definită ca fiind:

„Forma fundamentală de concurenţă în cadrul căreia comportamentul com-petiţional al agentului economic se exercită manifest, cu bună credinţă şi potrivit uzanţelor cinstite, în domeniile permise concurenţei, în scopul de a asigura existenţa sau expansiunea comerţului său".

2. Condiţii necesare existenţei concurenţei licite Concurenţa licită există dacă sunt întrunite următoarele condiţii:
   1. comportamentul concurenţial să fie evident, adică să aibă o existenţă concretă la un nivel de intensitate care să excludă excesul dar şi absenţa concurenţei. Numai un comportament evident sau manifest face posibilă concurenţa;
   2. . comportamentul concurenţial să fie exercitat cu bună -credinţă. Este un principiu de bază al raporturilor juridice. El presupune o stare psihologi că care determină sau însoţeşte comportamentul concurenţial, implicând: intenţia corectă, diligenta, licitatea şi abţinerea de la vătămarea altuia, cât şi credinţa, eronată sau scuzabilă a subiectului de drept în cauză, că se comportă conform legii. Sunt opuse bunei credinţe comportamentele abuzive şi culpabile, caracterizate prin rea credinţă. Lipsa bunei credinţe falsifică jocul liberei concurenţe, ceea ce duce la rezultate păgubitoare pentru ceilalţi participanţi la competiţie;
   3. . folosirea uzanţelor cinstite în activitatea comercială şi industrială. Este o condiţie cu un conţinut moral valabil, în funcţie de coordonatele morale şi legale ale fiecărei societăţi.. Totuşi, legea fixează Vinele limite dincolo de care concurenţa devine ilicită.

O altă limită a uzanţelor cinstite sunt practicile ce duc la restrângerea concurenţei de tipul activităţilor de monopol, dumping şi subvenţii la export. Inexistenţa uzanţelor cinstite în activitatea comercială determină distorsiuni în jocul liberei concurenţe şi falsifică rezultatele acesteia;

1. . obligaţia de desfăşurare a competiţiei concurenţiale numai în domeniile permise acesteia. Aceste activităţi sunt stabilite prin lege, de exemplu art. 4 din Legea nr. 21/1996 dar şi prin convenţia părţilor. Tot prin lege şi convenţia părţilor sunt determinate şi domeniile închise concurenţei.

Prin lege au fost excluse concurenţei unele domenii, cum sunt: piaţa muncii şi a relaţiilor de muncă, piaţa monetară şi piaţa titlurilor de valoare, în măsura în care libera concurenţă pe aceste pieţe face obiectul unor reglementări speciale (art. 2 alin. (4) din Legea nr. 21/1996); preţurile şi tarifele practicate de regiile autonome, precum şi cele practicate în cadrul activităţilor cu caracter de mo nopol naţional sau al unor activităţi economice supuse prin lege unui regim special, pot fi stabilite numai cu avizul Consiliului Concurenţei (art. 4 alin. (1) din Legea nr. 21/1996). în sectoarele economice sau pe pieţele unde concurenţa este exclusă sau substanţial restrânsă prin efectul unei legi sau datorită existenţei unei poziţii de monopol (art. 4 alin. (2) din Legea nr. 21/1996) Guvernul in stituie forme de control.

În fine, pentru sectoare economice determinate şi în împrejurări excepţionale, precum situaţii de criză, dezechilibru major între cerere şi ofertă şi disfuncţio-nalitate evidentă a pieţei, guvernul poate dispune măsuri temporare pentru combaterea creşterii excesive a preţurilor (art. 4 alin. (3) din Legea nr. 21/1996).

Limitarea sau înlăturarea concurenţei prin convenţia părţilor priveşte un domeniu restrâns şi numai în raport cu un anumit concurent. Convenţia sau clauza contractuală cuprinde angajamentul explicit că nu va îndeplini o activitate profesională în detrimentul celeilalte părţi, în scopul de a asigura creditorului condiţii favorabile propriului comerţ. Posibilitatea unor astfel de acte juridice rezultă din principiul libertăţii convenţiilor.

Principalele contracte sau clauze care comportă prohibiţii de concurenţă privesc: înstrăinarea unui fond de comerţ, închirierea unui spaţiu sau local comercial, concesiunea exclusivă pentru distribuirea de mărfuri. Clauzele de necon-curenţă sunt valabile numai în măsura în care au de scop să evite o concurenţă anormală sau periculoasă şi dacă nu se aduc restrângeri excesive libertăţii părţii care şi-a asumat obligaţia de a se abţine de la un anumit comerţ. Prohibiţia să fie pe o durată limitată de timp, obiectul prohibiţiei să fie determinat şi pe suprafaţă teritorială mărginită, în fine, prohibiţia de concurenţă să nu contravină ordinei publice şi bunelor moravuri;

1. e) absenţa actelor de infidelitate. Concurenţa poate fi afectată de existenţa actelor de infidelitate care pot consta în legături realizate de persoane care participă la întreprinderea unui comerciant, fără ştirea şi acordul acestuia, cu concurenţii săi, sub forma operaţiunilor comerciale sau asocierii, în această categorie intră salariaţii şi auxiliarii comerţului, asociaţii, administratorii şi alte ca - tegorii de persoane care au calitatea de organ al societăţii comerciale.

Actele de infidelitate sunt periculoase, pentru că aceste persoane au acces la datele privind situaţia gestiunii, secretele tehnice şi comerciale, cunosc reţeaua de furnizori, clienţi şi strategia de dezvoltare a afacerilor, iar unii dintre ei încheie şi execută afaceri curente, în numele sau pe seama comerciantului. Astfel de acte de infidelitate, indiferent că sunt caracterizate acte de concurenţă interzisă sau acte de concurenţă neloială, perturbă desfăşurarea competiţiei concurenţiale, ele profitând, direct sau indirect, concurenţelor. Din acest motiv, legea le sancţionează ca acte nepermise de concurenţă.

Modalităţi de desfăşurare a concurenţei licite

Comerciantul care doreşte să-şi consolideze şi să-şi dezvolte comerţul său pe piaţa liberă în scopul sporirii rentabilităţii întreprinderii sale, va promova acele tehnici şi metode care-i permit să câştige în competiţia cu alţi concurenţi.

Între modalităţi care-i pot asigura succesul se menţionează: 1. organizarea pe baze ştiinţifice a luării deciziilor economice, pornind de la nevoile cumpărătorilor (marketingul) îndreptându-şi atenţia în următoarele direcţii: spre produs, spre piaţă, spre preţ, spre promovare.

Promovarea comerţului este ansamblul de mijloace şi metode prin care cumpărătorul este informat asupra produsului, serviciului sau ideilor pe care comer ciantul le urmăreşte pe o anumită piaţă, fiind convins să le cumpere şi să le utilizeze. Promovarea se realizează prin diferite tehnici între care cele mai importante sunt: publicitatea şi promovarea vânzărilor.