Concurenţa neloială săvârşită prin încălcarea de către comercianţi a obligaţiei de a-şi exercita activitatea cu bună credinţă şi potrivit uzanţelor comerciale cinstite atrage răspunderea civilă contravenţională şi penală a acestora.
Răspunderea civilă pentru concurenţa neloială este o răspundere pentru actele abuzive şi actele excesive ale agentului economic culpabil şi se întemeiază pe dispoziţiile art. 998 şi următorii din Codul civil.
Răspunderea contravenţională are ca temei în dispoziţiile Legii nr. 11/1991 şi Legii nr. 12/1990, iar răspunderea penală îşi are temeiul în principal, în dispoziţiile art. 5 din aceeaşi lege şi dispoziţiile art. 301 din Codul penal. Legea nr. 31/1990 stabileşte şi o răspundere specifică de drept comercial - excluderea din societatea comercială, revocarea din funcţia de director sau din aceea a consiliului de direcţie.
Răspunderea pentru concurenţă neloială este în principal civilă. Acţiunea aparţine comerciantului vătămat prin faptele sau actele de concurenţă neloiale.
Obiectul acţiunii poate fi:
- încetarea faptului sau actelor de concurenţă neloială;
- desfiinţarea actelor de concurenţă neloială;
- plata de despăgubiri pentru daunele pricinuite;
- sechestrarea mărfurilor cu false indicaţii de provenienţă ori distrugerea falselor menţiuni;
- vânzarea mărfii după îndepărtarea falselor menţiuni pentru acoperirea pagubelor;
- publicarea hotărârii judecătoreşti pe cheltuiala făptuitorului. Art. 6 din Legea nr. 11/1991 dispune că cel „care săvârşeşte un act de concurenţă neloială va fi obligat să înceteze sau să înlăture actul şi, după caz, să plătească despăgubiri pentru daunele pricinuite" agentului economic lezat. Semnificative sunt dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 11/1991 care prevăd posibilitatea acordării de daune morale pentru concurenţa neloială şi instituie răspunderea solidară a persoanelor care au creat împreună prejudiciul.
Art. 9 din Legea nr. 11/1991 se referă la cazurile în care fapta cauzatoare de prejudicii este expres menţionată în art. 4-5 din Lege.
Exercitarea acţiunii în concurenţă neloială trebuie să îndeplinească condiţiile răs punderii civile: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între preju -
diciu şi fapta ilicită şi culpa autorului, precum şi condiţia cea mai importantă, aceea că actul să fie săvârşit în cadrul unui raport de concurenţă.
Condiţiile răspunderii civile sunt cele stabilite în dreptul comun al răspunderii delictuale. Raportul de concurenţă pentru ca să dea loc'la răspundere civilă cuprinde următoarele condiţii:
- . exercitarea activităţii identice sau similare să fie efectivă;
- . actul de concurenţă să fi fost săvârşit în scop de concurenţă neloială, să fie săvârşit cu intenţia de a face concurenţă neloială, cu rea credinţă, respectiv de a cauza un prejudiciu şi acest prejudiciu să se şi producă;
- . nu este necesară o concordanţă deplină între domeniile de activitate ale părţilor, fiind suficient ca această concordanţă să se găsească în altă parte;
- . nu este necesar nici ca activitatea în legătură cu care se pune problema concurenţei neloiale să formeze obiectul principal al comerciantului în cauză.
Acţiunea se prescrie în termen de l an de la data la care comerciantul pre judiciat moral a cunoscut sau trebuie să cunoască dauna morală şi pe cel care a cauzat-o, dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârşirii faptei (art. 12 din Legea nr. 11/1991). Competenţa de judecare a acţiunii revine potrivit art. 7 din Legea nr. 11/1991 instanţei locului săvârşirii faptei în a cărui rază teritorială se găseşte domiciliul pârâtului. Procedura de judecată se desfăşoară potrivit normelor de drept procesual civil fiind aplicabile pentru cazuri de urgenţe dispoziţiile art. 581-580 Cod procedură civilă privind ordonanţa preşedinţială. Obligaţiile de reparare a prejudiciului se stabilesc după normele de drept co - mercial. Dovada acţiunii în concurenţă neloială se fa ce conform normelor de drept comun, sarcina probei revenind reclamantului.
Instanţa va putea pronunţa cumulativ atât interzicerea continuării actelor ne loiale, obligarea pârâtului la daune interese, măsuri de constrângere şi publicarea hotărârii pe chelt uiala pârâtului, în fine, Legea nr. 11/1991 se aplică atât persoanelor fizice şi juridice române, cât şi celor străine (art. 14 din Legea nr. 11/1991).
Răspunderea pentru concurenţa neloială poate fi şi contravenţională. Legea nr. 11/1991 în art. 4 declară contravenţii un număr de 10 abateri de la regulile de exercitare a comerţului cu bună credinţă şi potrivit uzanţelor cinstite: acte de împiedicare, restrângere sau denaturarea jocului concurenţei; coruperea personalului comerciantului concurent, dezorganizarea întreprinderii acestuia, divulgarea de secrete privind activitatea comercială; condiţionarea vânzării unor mărfuri de aducerea unor alţi clienţi; vânzarea cu premii interzise; denigrarea concurentului sau produselor acestuia; răspândirea de false informaţii; deturnarea clientelei.
Răspunderea pentru contravenţii poate fi stabilită în sarcina persoanelor juridice. Contravenţiile se constată la sesizarea părţii vătămate de către salariaţi împuterniciţi ai Camerelor de comerţ şi industrie teritoriale sau ai inspecţiei comerciale de stat.
Prin procesul verbal de constatare al contravenţiei se aplică şi amenda sau avertismentul dacă fapta este de mai mică importanţă. Procedura de constatare şi sancţionare a contravenţiilor este cea prevăzută de Legea nr. 32/1968. Aplicarea amenzii se prescrie în termen de trei luni de la săvârşirea faptei, împotriva procesului verbal de contravenţie se poate face plângere la judecătorie în termen de 15 zile de la comunicarea acestuia.
Răspunderea penală este prevăzută de: Codul penal, în art. 299 privind contrafacerea obiectului unei invenţii; art. 300 privind punerea în circulaţie a produselor contrafăcute; Legea nr. 11/1991, Legea nr. 12/1990 şi Legea nr. 31/1990. Art. 5 din Legea nr. 11/1991 sancţionează ca infracţiune de concurenţă neloială, actele săvârşite pentru a produce confuzie cu privire al activitatea sau produselor unui comerciant. Art. l din Legea nr. 12/1990 sancţionează practicile de speculă contrare liberei concurenţe, substituirea şi falsificarea de mărfuri.
În fine, art. 194, 198 din Legea nr. 31/1990 sancţionează actele de concurenţă neloiale săvârşite de salariat auxiliar al comerţului sau asociat într-o societate comercială prin încheierea în nume propriu, fără ştirea şi acordul patronului, a unor operaţiuni comerciale şi de asociere cu comercianţi rivali.
Infracţiunea de concurenţă neloială prevăzută de art. 301 din Codul penal. Prin art. 301 din Codul penal sunt încriminate următoarele trei acţiuni:
- . fabricarea şi punerea în circulaţie a produselor care poartă denumiri de origine ori indicaţii de provenienţă false.
- aplicarea pe produsele puse în circulaţie de menţiuni false privind brevetele de invenţie.
- folosirea unor nume comerciale sau a denumirilor organizaţiilor de comerţ sau in dustriale.
Fabricarea presupune o activitate productivă pentru realizarea unui produs. Punerea în
circulaţie constă în introducerea produsului în circuitul comercial prin expunerea sau oferirea spre vânzare.
Denumirile de origine sau indicaţiile de provenienţă false pot fi imprimate pe produse în timpul fabricaţiei sau înainte de a fi puse în circulaţie. Menţiunile false privind brevetele de invenţii pot fi înscrise pe produs, etichete sau ambalaj, cu condiţia să fie puse în circulaţie.
Folosirea de nume comercial sau a denumirilor organizaţiilor de comerţ ori industriale presupune ca produsele să fie puse în circuitul comercial, iar folosirea numelui comercial să fie făcută fără drept.
Acţiunea de concurenţă neloială poate fi exercitată dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
- existenţa unui act de concurenţă care se săvârşeşte în legătură cu desfăşurarea unei activităţi comerciale sau industriale;
- acţiunea prin care se realizează elementul material al infracţiunii să constea în folosirea unor procedee neloiale, unor nume sau indicaţii false;
-. existenţa unui prejudiciu în dauna comerciantului concurent şi a consu matorilor, scopul faptei fiind inducerea în eroare a clientelei;
- infracţiunea se comite întotdeauna cu intenţie, ceea ce înseamnă că autorul trebuie să-şi fi dat seama de natura actului şi să fi prevăzut rezultatele lui;
- în sfârşit, între actul incriminat şi prejudicii trebuie să existe un raport de cauzalitate.
Acţiunea penală se pune în mişcare şi din oficiu. Competenţa de judecare a acestor acţiuni în
primă instanţă revine judecătoriei.
Doctrina şi practica judiciară au admis posibilitatea folosirii acţiunii în contrafacere cumulată cu acţiunea în concurenţă neloială ori separat ori de câte ori s-a încălcat un drept exclusiv (de proprietate industrială în special) însoţită de acte de concurenţă neloială.
Contrafacerea ori folosirea fără drept a obiectului unei invenţii se pedepseşte în conformitate cu art. 299 Cod penal, cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă. Aceeaşi pedeapsă prevede art. 300 din Codul penal pentru punerea în circulaţie a produselor contrafăcute ca urmare a contrafacerii sau folosirii fără drept a obiectului unei invenţii.
Contrafacerea prezintă trei forme: fabricarea, folosirea şi punerea în circulaţie a unei invenţii. Contrafacerea se referă la fabricare. Celelalte două forme, folosirea şi punerea în circulaţie sunt asimilate contrafacerii.
Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie în art. 59 sancţionează, de asemenea, infracţiunea de contrafacere, adică fabricarea, folosirea sau punerea în circulaţie fără drept a obiectului unui brevet de invenţie sau orice încălcare a drepturilor conferite de brevetul de invenţie pe perioada de valabilitate a acestuia. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a părţii vătămate. Pentru prejudiciile cauzate titularului, acesta are dreptul la despăgubiri potrivit dreptului comun, iar produsele contrafăcute pot fi confiscate potrivit legii penale.
Contrafacerea prin fabricare constă în reproducerea sau realizarea materială a unui obiect care are aceleaşi caracteristici ca şi obiectul invenţiei, în situaţia în care invenţia este un produs prin contrafacere înseamnă că se fabrică un produs similar cu cel brevetat. Dacă invenţia este un procedeu prin contrafacere, se obţine acelaşi procedeu ca cel brevetat.
Contrafacerea se examinează după cum reproducerea este sau nu servilă. Reproducerea servilă (identică) se consideră în toate cazurile contrafacere. Dacă reproducerea nu este servilă, contrafacerea se apreciază în raport de elementele constitutive sau esenţiale ale invenţiei brevetate. Echivalentele invenţiei brevetate constituie şi ele o contrafacere.
Contrafacerea propriu-zisă se comite prin faptul fabricării fără a fi necesară utilizarea obiect ului.
Contrafacerea prin folosire constă în utilizarea sau întrebuinţarea obiectului unei invenţii. Acţiunea de folosire este independentă de fabricare. Cel care utilizează un obiect contrafăcut va răspunde chiar dacă a fost fabricat de o alta persoană. Contrafacerea prin folosire implică un scop comercial, în consecinţă, folosirea pentru uz personal nu constituie contrafacere.
Contrafacerea prin punerea în circulaţie constă în vânzarea sau în expunerea spre vânzare a obiectelor contrafăcute.
Pentru existenţa contrafacerii nu se cere ca vânzătorul să fie comerciant şi nu interesează numărul actelor de punere în circulaţie ori dacă s-a realizat un beneficiu.
Contrafacerea trebuie să fie comisă cu intenţie. Intenţia se prezumă până la proba contrarie, datorită regimului de publicitate care se aplică invenţiilor bre vetate.
Infracţiunea de concurenţă neloială, prevăzută de art. 5 din Legea nr. 11/1991. Potrivit acestui text de lege, constituie infracţiuni:
- . întrebuinţarea unei firme, embleme sau denumir i speciale ori a unor ambalaje de natură să creeze un risc de confuzie cu cele folosite legitim de un alt comerciant ori industriaş;
- producerea, importul, exportul, depozitarea sau vânzarea unor mărfuri purtând menţiuni false privind: brevetele de invenţie; originea şi caracteristicile produselor, adică indicaţii de provenienţă sau denumiri de origine; numele pro ducătorului sau comerciantului în scopul de a induce în eroare pe ceilalţi comercianţi şi beneficiari.
Acest text de lege acoperă faptele incriminate de art. 301 din Codul penal.
Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a părţii vătămate sau la sesizarea camerelor de comerţ şi industrie teritoriale sau a unei alte organizaţii profesionale.
Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi ilicite sancţionează ca infracţiuni fapte contrare liberei concurenţe ce urmăresc împiedicarea; reducerea sau suprimarea concurenţei, pe de o parte şi falsificarea ori substituirea de mărfuri şi produse, pe de altă p arte. Astfel:
- art. l alin. (1) şi art. 5 alin (1) sancţionează acumularea ilicită de mărfuri de pe piaţa internă, în scopul creării unui deficit de piaţă sau al suprimării concurenţei. Legea sancţionează o practică abuzivă de concurenţă încriminată ca. o practică monopolistă prin art. 36 din Legea nr.15/1990 privind reorganizarea unităţilor de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale cu capital de stat, reluată şi extinsă în art. 5 din Legea nr. 21/1996 privind concurenţa.
Infracţiunea de depăşire a adaosului legal şi a celui de comision declarat la organul fiscal de către comerciant prevăzută de art. 5 alin. (1) şi art. l lit. n) din Legea nr. 12/1990.
Infracţiunea de nerespectarea preţurilor cu ridicata şi a tarifelor legal stabilite, în art. 5 alin. (1) şi art. l lit. m) din Legea nr. 12/1990 sunt sancţionate fapte de depăşirea preţurilor şi a tarifelor legale.
Infracţiunea de vânzare cu lipsă la măsurătoare. Art. 5 alin. (1) şi art. l lit. o) din Legea nr. 12/1990 înscrie ca infracţiune vânzarea cu lipsă la cântar sau vânzarea cu lipsă la măsurătoare, completând textul art. 296 Cod penal.
Infracţiunea de falsificare sau substituire de mărfuri .Art. 5 alin. (1) şi art. l lit. s) din Legea nr. 12/1990 sancţionează fabricarea ori substituirea de mărfuri sau orice alte produse, precum şi expunerea spre vânzare de asemenea bunuri cunoscând că sunt falsificate sau substituite. Textul este identic cu cel al art. 297 alin. (1) Cod penal. Repetarea acestui text îşi are explicaţia în includerea într-o lege specială privind protecţia consumatorilor, a infracţiunilor de acest gen, urmărite şi judecate după procedura de urgenţă (art. 8 alin. (2) din Legea nr. 12/1990).
Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale sancţionează fapte de concurenţă neloială care vizează fidelitatea salariaţilor, auxiliarilor şi asociaţilor faţă de societate.
Astfel, răspund penal:
- Administratorii, directorii şi ceilalţi funcţionari ai societăţii care pentru a -şi procura lor sau altora un câştig în dauna societăţii răspândesc ştiri false sau întrebuinţează alte mijloace frauduloase care au ca efect mărirea sau scăderea valorii acţiunilor sau a obligaţiilor societăţii ori a altor titluri ce -i aparţin (art. 194 alin. (3) din Legea nr. 31/1990).
- Administratorii şi directorii care pentru a-şi procura lor sau altora un câştig în paguba societăţii dobândesc în contul acesteia acţiuni ale altor societăţi la un preţ pe care-1 ştiu vădit superior valorii lor efective sau vând pe seama societăţii acţiuni pe care acestea le deţin la preţuri despre care au cunoştinţă că sunt vădit inferioare valorii lor efective (art. 194 alin. (4) din Legea nr. 31/1990).
- Administratorul sau asociatul care, deşi are într-o operaţie determinată interese contrare celor ale societăţii, participă la deliberare sau la luarea unor decizii în legătură cu această operaţie (art. 198 din Legea nr. 31/1990).