Cadrul legislativ. Necesitatea reprimării acordurilor monopoliste şi a practicilor anticoncurenţiale au determinat adoptarea mai multor. acte normative în ţara noastră. Pentru perioada interbelică se menţionează Decretul nr. 2173/10 mai 1937 pentru reglementarea controlului carteluri lor, completat prin Legea din 26 octombrie 1939. Prin dispoziţiile înscrise în cele două acte normative, se urmărea să se preîntâmpine acorduri sau comportamente monopoliste pe piaţa internă şi exercitarea unui control permanent de către Ministerul Industriilor, relativ la restricţiile aduse concurenţei. Actele normative menţionate au fost abrogate prin Decretul nr. 66/18 martie 1950.
O a doua etapă începe odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 15/1990 care prin art. 36/38 instituie unele măsuri împotriva înţelegerilor şi practicilor monopoliste.
În completarea acestei legi prin Legea nr. 11/1991 privind combaterea con curenţei neloiale sau adoptat dispoziţii care reglementează răspunderea civilă, contravenţională şi penală pentru astfel de practici. Unele interdicţii şi sancţiuni pentru comercianţi sunt prevăzute în Legea nr. 12/1990 pentru protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite.
Legea nr. 21/1996 instituie un cadru de prevenire antimonopolistă şi reglementează exercitarea supravegherii agenţilor economici de către organe com petente spre a se asigura un nivel tolerabil al competiţiei în condiţiile pieţei libere. Potrivit legii, organizarea, supravegherea şi controlul funcţionării concurenţiale ale pieţei sunt asigurate de către Consiliul concurenţei şi Oficiul pentru protecţia concurenţei.
Consiliul concurenţei este autoritatea administrativă autonomă în domeniul concurenţei, având personalitate juridică, în compunerea sa intră 10 membri ca personal de conducere dintre care l preşedinte (asimilat cu un ministru), 3 vicepreşedinţi (asimilaţi cu secretarii de stat) şi 6 consilieri de concurenţă (asimilaţi cu subsecretarii de stat). Se adaugă un secretar general şi personalul administrativ.
Membrii Consiliului concurenţei sunt numiţi în funcţie de Preşedintele Ro mâniei la propunerea comună a Comisiei economice a Senatului României şi a Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare a Camerei Deputaţilor, care înaintează lista cu propunerile nominalizate pe funcţii. Durata mandatului membrilor este de 5 ani, ei putând fi reinvestiţi de cel mult două ori.
Consiliul concurenţei îşi desfăşoară activitatea în plen şi în comisii. Atribuţiile Consiliului enumerate în art. 27 din lege sunt în principal următoarele: ia decizii pentru cazurile de încălcare a legii concurenţei menite să reprime acordurile monopoliste, abuzul de poziţie dominantă pe piaţa relevantă şi concentrările excesive de întreprinderi; efectuează la sesizare sau din proprie iniţiativă investigaţiile privind încălcarea legii şi cunoaşterea pieţei; sesizează şi face recomandări guvernului pentru luarea de măsuri care să faciliteze dezvoltarea pieţei şi a concurenţei, sesizează instanţele judecătoreşti asupra cazurilor în care acestea sunt competente; urmăreşte aplicarea dispoziţiilor legale şi a altor acte normative incidente în domeniul concurenţei.
Oficiul concurenţei este un organ de specialitate în domeniul concurenţei şi în subordinea Guvernului, având personalitatea juridică. Instituţia este condusă de un şef (asimilat cu un secretar de stat) şi de un adjunct (asimilat cu un subsecretar de stat). Şeful Oficiului concurenţei sau persoana delegată de el ia parte la deliberările Consiliului concurenţei. Dacă apreciază că decizia adoptată are un interes public major, poate cere o a doua deliberare.
La nivel teritorial, Oficiul concurenţei îşi constituie inspectorate de concurenţă judeţene şi al municipiului Bucureşti. Fiecare inspectorat este condus de un director.
Atribuţiile Oficiului concurenţei enumerate de art. 37 din lege sunt, în principal, următoarele: efectuează investigaţii din oficiu sau în urma unei sesizări, plângeri sau notificări, spre a constata modul de aplicare a reglementărilor referitoare la practicile monopoliste şi la concentrările economice, urmăreşte evoluţia preţurilor în economie spre a sesiza fenomene care sugerează o restrângere a concurenţei şi fac necesare, în consecinţă, propuneri de remediere; urmăreşte aplicarea efectivă,a deciziilor Consiliului concurenţei; inventariază formele de ajutor de stat; monitorizează şi raportează în condiţii de transparenţă ajutoarele acordate.
Orice dispoziţii referitoare la concurenţă stabilitate prin legi speciale sunt administrare de Consiliul concurenţei şi Oficiul concurenţei. Reglementările adoptate de Consiliul concurenţei şi deciziile acestuia sunt obligatorii pentru Oficiul concurenţei.