Pin It

Contractul de comision este un contract prin care o parte (comisionarul) se obligă pe baza împuternicirii celeilalte părţi (comitentul), să încheie acte de comerţ, în nume propriu, dar pe seama comitentului, în schimbul unei remuneraţii (numită comision).

Contractul de comision este o varietate a mandatului comercial şi anume un mandat comercial fără reprezentare (încheind actele juridice cu terţul „proprio nomine", dar pe seama comitentului, comisionarul acţionează ca un mandatar fără reprezentare).

Întrucât acţionează în nume propriu, dacă încheie acte juridice ca o profesiune obişnuită, comisionarul dobândeşte calitatea de comerciant, în calitate de comerciant, comisionarul are toate obligaţiile profesionale ale comercianţilor (publicarea prin registrul comerţului, ţinerea registrelor comerciale etc.).

Contractul de comision se poate încheia în două forme: comisionarul lucrează în nume propriu, dar în contul comitentului sau comisionarul acţionează în numele comitentului.

Trăsăturile contractului de comision sunt următoarele: în raporturile dintre comisionar şi comitent există relaţii de mandat; comisionarul care a lucrat în numele comitentului apare ca un adevărat mandatar, între el şi terţ nestabilindu -se raporturi juridice; comisionarul care a acţionat în nume propriu are calitatea de parte în raportul perfectat cu terţul, garantând executarea contractului.

Obligaţiile comitentului sunt în număr de două: să plătească comisionul (remuneraţia) cuvenită comisionarului şi să-i restituie acestuia cheltuielile făcute în îndeplinirea însărcinării primite.

Cuantumul comisionului este stabilit prin convenţia părţilor sub forma unei sume fixe sau a unui procent calculat la valoarea afacerilor realizate de comisionar.

în contractul încheiat între comisionar şi terţ, comisionarul este parte con tractantă şi, deci, el are calitatea de debitor sau creditor, după caz, faţă de terţ (art. 406 C. corn. prevede în acest sens: „Comisionarul este direct obligat către persoana cu care a contractat ca şi cum afacerea ar fi fost a sa proprie").

Rezultă că prin încheierea contractului între comisionar şi terţ nu se stabilesc nici un fel de raporturi juridice între comitent şi terţ (de aceea, în art. 406 alin. 2 C. com. se prevede că „Comitentul nu are acţiune în contra persoanelor cu care a contractat comisionarul şi nici acestea nu au vreo acţiune contra comitentului").

Aşadar, răspunderea pentru nerespectarea obligaţiilor din contractul încheiat între comisionar şi terţ aparţine părţii contractante aflate în culpă (comisionarul respectiv sau terţul).

În cazul nerespectării obligaţiei de către terţ, comitentul poate însă cere comi sionarului, în temeiul contractului de comision, să intenteze acţiunile corespunzătoare împotriva terţului ori să îi cedeze aceste acţiuni.

Întrucât contractul de comision este o form ă a mandatului, el va înceta în aceleaşi cazuri ca şi contractul de mandat: revocarea împuternicirii; renunţarea la împuternicirea primită; moarte, interdicţia, insolvabilitatea sau lichidare judiciară a comitentului sau comisionarului.

În aplicarea acestor cazuri de încetare a contractului de comision trebuie să se ţină seama de caracterul oneros al contractului şi de necesitatea asigurării securităţii raporturilor contractuale.