Contractul comercial de agency este tot un tip de contract de intermediere, în dreptul anglo- american nefiind reglementate contractele de mandat şi de comision, intermedierea are loc prin instituţia „agency".
Prin agency se înţelege raportul juridic care ia naştere şi în virtutea căruia o ersoană (the agent) acţionează, încheind anumite acte juridice sau îndeplinind restaţii materiale, din împuternicirea unei alte persoane (the principal).
Altfel spus, prin contractul de agenţie o persoană (agent) se obligă să acţio neze în contul unei alte persoane (principal sau patron).
Contractul de agenţie se încheie prin acordul părţilor. Raporturile juridice de „agency" se pot realiza şi prin simplă înţelegere (agreement) nu numai neapărat prin contract (deşi aceasta este calea obişnuită).
Agentul, care îndeplineşte acte juridice şi prestaţii materiale sub controlul principalului sau patronului, acţionează pe seama sau în interesul patronului, pe baza unei împuterniciri - autority. împuternicirea poate fi reală sau aparentă (cea reală putându -se da expres sau tacit).
În funcţie de gradul controlului exercitat de principal sau patron, agentul poa te fi agent-servant sau independent contractor-agent. Iar după felul prestaţiei: general agent sau special-agent.
Contractul de agenţie îndeplineşte atât funcţiile contractului de mandat, cât şi cele ale contractului de comision.
Obligaţiile principale ale părţilor contractante sunt următoarele:
Agentul are îndatorirea să acţioneze potrivit promisiunii făcute. El trebuie să lucreze numai în folosul principalului sau patronului şi să respecte instrucţiunile primite, în cazul când este retribuit are şi obligaţia de a depune o anumită diligentă şi să fie competent.
Principalul sau patronul este ţinut să furnizeze agentului informaţiile necesare şi să plătească suma stabilită pentru serviciile prestate. Pentru pierderile şi spezele suportate de agent, principalul sau patronul trebuie să acorde o indemnizaţie.
Pentru serviciile efectuate de agent, principalul sau patronul are, în limitele împuternicirii pe care a dat-o, atât o răspundere contractuală (cea rezultând din contractul de agency), cât şi o răspundere delictuală.
În privinţa delictelor civile, principalul sau patronul răspunde numai pentru actele ilicite comise de agentul-servant.
Agenţii care lucrează în baza contractului de agency sunt brokerii şi factorii.
Brokerul este un agent comercial care, ca reprezentant al principalului, încheie tranzacţii comerciale fără a avea posesia şi controlul bunurilor negociate.
În Anglia şi S. U. A., brokerii sunt reuniţi în asociaţii comerciale, pe criteriul tipurilor de mărfuri.
Firmele de brokeri asigură desfacerea mărfurilor, oferă garanţia executării ordinelor primite, calitatea corespunzătoare a mărfurilor şi finanţarea tranzacţiilor efectuate. Uneori, în schimbul unei taxe suplimentare, garantează şi realizarea tranzacţiei.
În comerţul cu unele mărfuri (de exemplu: cauciucul, lemnul, untul) brokerii sunt intermediari permanenţi. Ei pot chiar monopoliza intermedierea comercială între exportator şi importator.
Factorul este un intermediar care lucrează în nume propriu, la fel ca şi comisionarul. Activitatea sa constă în vânzarea bunurilor pe care i le încredinţează prin cipalul. Asupra acestor bunuri, factorul are un drept de posesie şi control, vânzarea lor producând efecte asupra terţilor de bună credinţă, autorizarea proprietarului fiind prezumată.