Contractul de consignaţie este convenţia prin care una dintre părţile contrac tante (consignant) încredinţează celeilalte părţi (consignatar), mărfuri sau obiecte mobile spre a le revinde pe socoteala consignantului.
În esenţă, contractul de consignaţie este o varietate a contractului de comision, prin el urmărindu-se accelerarea desfacerii şi apărarea în mai bune condiţii a intereselor c onsignantului.
Contractul de consignaţie are şi unele caracteristici proprii - care justifică recunoaşterea sa ca un contract de sine stătător şi anume: împuternicirea dată consignatarului constă, întotdeauna, în vinderea unor bunuri mobile aparţinând consignantului, apoi, vinderea bunurilor se face pe un preţ anticipat stabilit de consignant şi, în fine, consignatarul este obligat să remită consignantului suma de bani obţinută ca preţ al vânzării sau, dacă bunul nu a putut fi vândut, să restituie bunul în natură.
Obiectul contractului îl constituie încheierea de către consignatar, cu terţul, a unor contracte de vânzare-cumpărare pentru vinderea unor bunuri ale consignantului (aceste acte juridice trebuie să constituie fapte de comerţ pentru consignant).
Actele de vânzare-cumpărare încheiate de consignatar au ca obiect numai bunuri mobile.
Contractul de consignaţie dă naştere la anumite obligaţii între părţile contrac tante, iar prin încheierea actelor de vânzare-cumpărare se nasc anumite obligaţii şi între consignatar şi terţi.
În ce priveşte raporturile dintre consignant şi consignatar, deoarece în temeiul contractului de consignaţie consignantul îl împuterniceşte pe consignatar să încheie anumite acte juridice pe seama consignantului, între ei se nasc raporturi juridice asemănătoare celor izvorâte din contractul de mandat.
Obligaţiile consignantului sunt următoarele: să predea consignatarului bunu rile mobile care urmează a fi vândute; să plătească consignatarului remuneraţia ce i se cuvine; să restituie consignatarului cheltuielile făcute de acesta în îndeplinirea însărcinării primite.
În calitatea sa de proprietar al bunurilor, consignantul are dreptul să controleze şi să verifice, oricând, bunurile încredinţate consignatarului; tot în baza drep tului său de proprietate, consignantul poate modifica, oricând, în mod unilateral, condiţiile de vânzare, dacă în contract nu se prevede altfel.
În ceea ce-1 priveşte pe consignatar, acestuia îi revin următoarele obligaţii: să ia măsurile necesare pentru păstrarea şi conservarea bunurilor primite; să execute mandatul dat de consignant; să dea socoteală consignantului asupra îndeplinirii mandatului său.
Un element de care trebuie neapărat să ţină seama consignatarul este preţul de vânzare a bunurilor primite în consignaţie (acest preţ fiind cel stabilit prin con tract, note sau facturi emise în temeiul contractului), în absenţa unei stipulaţiuni contractuale, consignatarul poate vinde bunurile numai la preţurile curente ale pieţei.
Bunurile primite în consignaţie fiind vândute pe seama consignantului, consignatarul are obligaţia să remită consignantului la termenele prevăzute în contract, preţul tuturor bunurilor vândute în numerar, precum şi cambiile şi garanţiile primite de la cumpărători.
Deoarece în raporturile dintre consignant şi consignatar sunt aplicabile re gulile mandatului, contractul de consignaţie încetează prin: revocarea de către consignant a împuternicirii, renunţarea la mandat, precum şi în cazul morţii, interdicţiei, insolvabilităţii ori lichidării judiciare a consignantului sau consignatarului (potrivit art. 3 din Legea nr. 178/1934, contractul de consignaţie este revocabil de către consignant în orice moment).