Mobilizarea creditelor de către exportatori poate fi realizată prin cedarea drepturilor de creanţă incorporale în titluri de credit (în special în cambii şi bilete la or din); firmele comerciale, industriale etc., care prezintă băncilor spre scontare cambii sunt creditate de către instituţiile bancare respective, creditul de scont ce se acordă acestor firme având o valoare egală cu cea a cambiilor, din care se scade taxa (scontul) calculată asupra valorii nominale a cambiilor în funcţie de perioada aferentă intervalului de timp de la scontare şi până la scadenţa lor.
La rândul lor, băncile comerciale îşi pot reîntregi lichidităţile lor rescontând cambiile la banca centrală.
În mod schematic, această formă de finanţare se reduce la două operaţiuni distincte: *
- scontarea, prin care beneficiarul transmite o cambie către o terţă persoană (de regulă o bancă), în vederea încasării contravalorii ei, înainte de scadenţă; pe această cale, beneficiar ul cambiei încasează suma înscrisă pe titlu, diminuată cu taxa scontului, precum şi cu comisionul perceput de bancă pentru acoperirea diverselor riscuri generate de asemenea operaţiuni;
- rescontarea, prin care o cambie deţinută de o bancă comercială (prin scontare) este transmisă unei bănci centrale în schimbul unei taxe de rescont (sau taxa oficială a scontului) care, de regulă, se stabileşte în funcţie de cerinţele politicii economice a statului respectiv.
Formula clasică a mobilizării creditelor pe calea scontului prezintă, pentru exportatorii deţinători de titluri de credite sub forma cambiilor, inconveniente în realizarea operaţiunii (tergiversarea operaţiunilor de scontare datorită verificărilor multiple). Ca urmare, pe calea unor tehnici financiar- bancare s-a urmărit înlăturarea acestor inconveniente prin realizarea unei forme noi de transmitere a titlurilor de credit cunoscute sub denumirea de forfaiting. Pentru efectuarea unor asemenea operaţiuni au fost înfiinţate instituţii financiare specializa te.
De regulă, la operaţiunile de forfetare recurg vânzătorii pe credit din con tractele comerciale internaţionale, în vederea încasării înainte de scadenţă a contravalorii mărfurilor exportate.
Suma încasată pentru titlurile de credit vândute unor instituţii financiar-bancare specializate în operaţiuni de forfetare este mai mică decât în cazul unor scon-tari obişnuite şi se stabileşte în funcţie de durata creditului (în cazul cambiilor la teren depinzând de moneda în care sunt exprimate cambiile, de bonitatea debitorului şi a ţării acestuia, de măsura în care cambia este sau nu avalizată sau garantată, de bonitatea avalistului etc.).
Forfetarea, facilitând exportatorilor pe credit garantat cu cambii acceptate de cumpărător transformarea unor asemenea vânzări pe credit în vânzări cash, prezintă certe avantaje printre care îmbunătăţirea balanţei proprii de plăţi (respectiv îmbunătăţirea lichidităţii patrimoniale) şi evitarea pierderilor care ar putea să apară din schimbarea ratei dobânzii, deprecierea val utei etc.
La forfetarea cambiilor internaţionale se utilizează „clauza efectivă" potrivit căreia asemenea cambii pentru a putea fi forfetare este necesar ca cumpărătorul să fi preluat efectiv mărfurile livrate, confirmând calitatea lor şi obligaţia fermă de plată.