Contractul de concesiune exclusivă este operaţiunea prin care o persoană (concedentul) vinde mărfuri unei alte persoane (concesionarul) care, la rândul său le revinde clientelei locale pe care şi-o formează.
Concesionarul are o dublă calitate, de cumpărător şi de revânzător, el lucrând în nume şi pe cont propriu (prin această trăsătură specifică, concesiunea se deosebeşte de contractul de reprezentanţă, întrucât reprezentantul nu cumpără şi revinde pe contul său, ci se rezumă să îndeplinească acte de comerţ în numele şi în contul reprezentantului); beneficiul concesionarului se realizează prin diferenţa de preţ dintre cel de cumpărare şi cel de vânzare.
Contractul de concesiune prezintă avantaje pentru ambele părţi, astfel:
Concedentul îşi măreşte volumul vânzărilor, pătrunzând pe noi pieţe fără să investească fonduri într-o reţea proprie de comercializare: viteza de rotaţie a fondurilor circulante creşte prin efectul cumpărării mărfurilor de către concesionar (şi nu predării lor în depozit ca în cazul reprezentării şi al consignaţiei).
În ceea ce-1 priveşte pe concesionar: are avantajul că, beneficiind de marca de fabrică a concedentului, îşi asigură monopolul comercializării acelor mărfuri, pe o rază teritorială stabilită, evitând concurenţa altor firme; prin contract concedentul se obligă să aprovizioneze pe concesionar în mod ritmic şi, uneori, în condiţii avan tajoase de credit pe care concesionarul nu le-ar putea obţine de la alţi producători.
Contractul de concesiune are trăsături proprii, care-1 disting de mandat şi comision, el putându-se prezenta în mai multe variante şi putându-se încheia cu clauza de exclusivitate a aprovizionării sau a vânzării. Aceste trăsături sunt următoarele:
Dubla legătură de exclusivitate prin care concedentul se obligă să vândă anumite mărfuri, iar concesionarul să le cumpere şi revândă clientelei sale.
Activitatea concesionarului se desfăşoară în mod independent.
Retribuţia concesionarului constă în diferenţa dintre preţul de cumpărare şi cel de revănzare.
Durata concesiunii este, în principiu, pe termen de un an.
Contractul de concesiune are următoarele efecte:
Concedentul are obligaţia să vândă într-o zonă determinată numai concesionarului, trebuind, în plus, să asigure o aprovizionare ritmică, precum şi condiţii de credit avantajoase;
Concesionarul este obligat să comercializeze mărfurile stabilite prin contract şi să nu facă concurenţă concedentului prin vânzarea de produse similare aparţinând altor producători. Pentru realizarea eficienţei necesare, concesionarul poate fi ţinut să asigure un anumit rulaj, să organizeze publicitatea comercială, să efectueze service-ul după vânzare etc.
Concesiunea exclusivă poate necesita şi încheierea unui contract de depozit, caz în care concesionarul, ca depozitar de data aceasta, va avea îndatorirea să conserve mărfurile primite şi să le restituie la termen.
Încetarea contractului de concesiune survine la împlinirea termenului său prin reziliere.
Concesiunea poate fi reînnoită (ţinându-se, desigur, seama de rezultatele ob ţinute), refuzul de reînnoire putând da loc la daune interese, dar numai în situaţia în care este vorba de un abuz de drept, în cazul când contractul de concesiune nu a mai fost reînnoi t, concesionarul este liber să preia o altă concesiune, chiar similară, utilizând reţeaua comercială existent.