Transferul de tehnologie constituie o formă de cooperare economică internaţională care, într-o accepţiune largă cuprinde transferul de mijloace tehnice, procedee şi cunoştinţe de specialitate etc., necesare pentru fabricarea unui produs.
Contractele de transfer de tehnologie pot avea ca obiect o gamă largă de bunuri corporale şi incorporale, precum şi prestări de servicii, cum ar fi: livrări de linii de fabricaţie; construirea de uzine complete; acordarea de licenţe de brevete de invenţie; transfer de know-how; asistenţa tehnică etc.
Contractele de transfer de tehnologie generalizează, de obicei, relaţii mai îndelungate şi mai diversificate decât contractele uzuale referitoare la furnizarea de instalaţii şi maşini.
Vom examina, în mod succint, modalităţile de comercializare a procede elor tehnice, care includ contractul de licenţă de brevete de invenţii şi contractul de transfer de know-how.
Procedeele tehnice de fabricaţie sunt deţinute de posesorii lor sub formă de brevete de invenţie sau sub aceea de know-how.
Constituind un drept de proprietate indus trială, brevetele de invenţie (denu mite patente în dreptul ţărilor anglo-americane şi a altor state) pot fi comercializate pe calea cesiunii sau licenţierii (sinonimă cu vânzarea bunului incorporai pe care îl constituie un brevet de invenţii).
Prin cesiunea cu titlu oneros a brevetului de invenţie se înţelege transferarea de la vânzător la cumpărător a tuturor drepturilor patrimoniale care decurg din brevetul respectiv (drepturile care se transferă sunt: dreptul exclusiv de folosinţă a invenţiei, dreptul de a acorda licenţe, dreptul de a urmări contrafacerile).
În ceea ce priveşte know-how-ul, modalitatea de comercializare a acestuia o constituie transferul lui, atât prin contract comercial, cât şi, mai ales, prin integrarea lui în contractele de exporturi complexe.
Contractul de licenţă de brevete de invenţie este acel contract prin care se transmite dreptul de folosinţă a unui brevet de invenţie.
Clauzele proprii contractelor de licenţă sunt: clauza editorială, clauze privind asistenţa tehnică şi comercială, durata contractului, condiţiile în care contractul poate fi extins, garanţiile şi răspunderea reciprocă a părţilor etc.
În contractele de licenţă se adoptă, de obicei, un sistem combinat de plată a preţului constând din: o sumă globală iniţială şi un procent (royalty) calculat asupra valorii producţiei sau a vânzărilor.
Prezintă importanţă statutul juridic al invenţiei, respectiv perioada care este protejată prin brevet (după expirarea acestei perioade, invenţia intrând în domeniul pu blic, deci putând fi folosită de oricine fără să mai fie necesar acordul fostului titular).
Contractul de transfer de know-how are drept specific transferul de cunoştinţe, noţiunea de know-how cuprinzând ansamblul formulelor, definiţiilor tehnice, documentelor, desenelor şi modelelor, reţetelor tehnice, procedeelor sau tehnologi ilor.
Clauzele specifice contractului de transfer de know-how, inclusiv cele privind stabilirea preţului, sunt asemănătoare sau identice celor contractului de licenţă de brevete.
Între contractul de transfer de know-how şi cel de licenţă de brevete există unele interferenţe. Astfel, prin contractul de licenţă, titularul brevetului de invenţie acordă beneficiarului dreptul de folosinţă a invenţiei sale brevetate, fără a avea obligaţia de a împărtăşi beneficiarului toate informaţiile necesare pentru valorificarea în practică a licenţei obţinute. Ca atare, prestarea serviciilor care în ansamblul lor (informaţii tehnice, documentări tehnologice etc.) asigură aplicarea practică a procedeelor sau a tehnologiilor achiziţionate, constituie obiectul contractului de know-how.