În comerţul internaţional, în cadrul categoriilor de operaţiuni comerciale combinate, o frecvenţă deosebită o au operaţiunile de importuri în valută convertibilă efectuate în scopul ca mărfurile respective să fie exportate pe terţe pieţe, tot în valută convertibilă. Asemenea operaţiuni (denumite pe scurt reexporturi) se efectuează din mai multe motive: obţinerea de beneficii în valută convertibilă, rezultate din diferenţa dintre preţul de cumpărare (import) şi cel de vânzare (export); clauza naţiunii celei mai favorizate de care se bucură ţara reexportatoare etc.
În ceea ce priveşte modalitatea de plată, dată fiind finalitatea urmărită prin aceste operaţii: realizarea de aport valutar în condiţii de eficienţă şi securitate ridicate, se impune adoptarea modalităţ ii de plată prin credit documentar, sub forma acreditivului „back to back". Asemenea acreditare se sprijină reciproc, în sensul că acreditivul deschis vânzătorului din primul contract este întemeiat pe acreditivul deschis cumpărătorului din cel de al doilea contract, beneficiar fiind iniţiatorul ope raţiunii de import-reexport.
O altă modalitate de plată, acreditivul transferabil, contribuie şi ea, atunci când condiţiile o permit, la ridicarea eficienţei operaţiunii, într-adevăr, se economisesc, în acest caz, spezele bancare (atât a celor de deschidere a unui nou acreditiv, cât şi a celor percepute la fiecare utilizare) şi se simplifică formalităţile de decontare pentru intermediar.
Pentru a fi ferită de riscul fluctuaţiilor valutare este indicat ca iniţiatorul operaţiei de importreexport, pe lângă negocierea preţului într-o singură valută, să promoveze în ambele contracte aceeaşi clauză. Procedându-se astfel, riscul se transferă asupra vânzătorului din primul contract şi asupra cumpărătorului din al doilea contract.