Reprezintă aranjamentul prin care o bancă se obligă faţă de un terţ beneficiar, la cererea şi în conformitate cu instrucţiunile unui client. La aceasta participă: importatorul (debitorul -client al băncii care este ordonatorul); exportatorul (creditorul sau terţul beneficiar); banca emitentă (ordonatoare); banca corespondentă (intermediară).
Creditul documentar se aprobă pe baza unor documente care dovedesc expedierea mărfii, motiv pentru care el se realizează în două faze: verificarea de bancă a documentelor de expediţie şi plata, acceptarea sau negocierea documentelor prezentate ori a cambiilor trase de beneficiar.
Deschiderea creditului documentar implică două operaţii: un acord între importator şi expeditor (prin contractul de import-export părţile stabilesc modalitatea de plată - creditul documentar - importatorul obligându-se să deschidă un credit documentar în favoarea exportatorului), în caz de neîndeplinire a acestei obligaţii esenţiale, exportatorul are dreptul să rezilieze contractul cu daune- interese; o convenţie între importator şi bancă (între importator şi bancă se încheie un contract „intuitu personae", prin care banca se obligă să pună la dispoziţia clientului un credit, acesta, adică importatorul, plătind dobânda şi comisionul).
După deschiderea creditului, banca ordonatoare avizează banca exportatoru lui, prin notificare precizându-se care sunt obligaţiile băncii şi drepturile exporta torului.
Creditele documentare au la bază contactele de import-export încheiate între părţi, dar ele însele reprezintă rezultatul unor tranzacţii comerciale separate care se concretizează în alte convenţii, distincte de primele. S-a încercat a se determina natura juridică a rapoartelor dintre persoanele (fizice sau juridice) participante la realizarea aranjamentului de plată prin mijlocirea creditului documentar apelându-se la instituţiile mandatului, cauţiunii, stipulaţiei pentru altul, delegaţiei imperfecte sau cambiei, în realitate însă, creditul documentar nu poate fi explicat în mod satisfăcă tor prin intermediul altor instituţii juridice, dreptul beneficiarului fiind direct şi independent de celelalte relaţii dintre părţi, iar banca neputând opune exportatorului excepţiile ce ar rezulta din raportul fundamental sau de deschidere a creditului. Deci, creditul documentar este o instituţie juridică distinctă, proprie dreptului co - merţului internaţional.