În dreptul comunitar noţiunea de întreprindere nu este definită în Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Curtea Europeană de Justiţie a precizat că întreprinderea este orice entitate, care are o organizare unitară a elementelor personale, materiale şi incorporale şi care urmăreşte, în mod durabil, un scop economic determinat ( a se vedea Hotărârea C.J.C.E. din 13 iulie 1961, cauza C-19/61, Mannesmann AG împotriva Înaltei Autorităţi a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului).
În legislaţia română, definiţia legală a întreprinderii este formulată în mai multe acte normative. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 21/1996, prin întreprindere se înţelege orice operator economic angajat într-o activitate constând în oferirea de bunuri sau de servicii pe o piaţă dată, independent de statutul său juridic şi de modul de finanţare, astfel cum este definită în jurisprudenţa Uniunii Europene.
Art. 2 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii defineşte întreprinderea ca fiind orice formă de organizare a unei activităţi economice, autonomă patrimonial şi autorizată potrivit legilor în vigoare, să facă acte şi fapte de comerţ, în scopul obţinerii de profit, în condiţiile de concurenţă, respectiv: societăţile comerciale, societăţi cooperative, persoane fizice care desfăşoară activităţi economice în mod independent şi asociaţiile familiale autorizate potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.
În conformitate cu art. 4 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 217/2005 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea comitetului european de întreprindere, constituie întreprindere orice entitate publică sau privată care desfăşoară o activitate economică, cu scop lucrativ sau nu.
În art. 2 lit. (f) din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, întreprinderea economică desemnează activitatea economică desfăşurată în mod organizat, permanent şi sistematic, combinând resurse financiare, forţa de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice şi informaţie, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.
Potrivit doctrinei, întreprinderea are o accepţiune largă. În sfera de aplicare a noţiunii de întreprindere pot fi incluse orice persoane care exercită o activitate economică, precum comercianţi persoane fizice şi juridice, dar şi entităţile lipsite de personalitate juridică. Un inventator persoană fizică ce şi-a comercializat invenţia concesionând o licenţă de brevet a fost calificat drept întreprindere în accepţiunea regulilor comunitare. o filială sau o sucursală a unei companii sunt considerate întreprinderi. De asemenea, grupurile de interes economic, asociaţiile şi fundaţiile sunt considerate întreprinderi.
Analizând prevederile legale, putem deduce că întreprinderea se caracterizează prin activitatea sa comercială, prin care se urmăreşte producerea de bunuri, executarea de lucrări ori prestarea de servicii pentru obţinerea unui profit. Totodată, întreprinderea presupune o organizare autonomă a activităţii cu ajutorul factorilor de producţie în vederea derulării activităţilor de producţie, comerţ sau prestări, precum şi asumarea riscului activităţii de întreprinzător.
Un organism care îndeplineşte o funcţie cu caracter exclusiv social (Hotărârea Curţii- camera a treia- din 5 martie 2009, în Cauza C-350/07, Kattner Stahlbau GmbH/Maschinenbau- und Metall-Berufsgenossenschaft), o organizaţie internaţională (Hotărârea Curţii - camera a doua- din data de 26 martie 2009, în Cauza C-113/07 P, SELEX Sistemi Integrati SpA împotriva Comisiei Comunităţilor Europene şi Organisation européenne pour la sécurité de la navigation aérienne) nu sunt considerate întreprinderi.
În conformitate cu art. 3 alin. (2) şi (3) din Codul civil, toţi care exploatează o întreprindere sunt consideraţi profesionişti. Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu scop lucrativ.
Noţiunea de profesionist include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale.