Drept

1. Aspecte generale

Concurenţa pe piaţa unică a Uniunii Europene poate fi distorsionată şi prin susţinerea de către state a unor întreprinderi sau ramuri ale industriei prin acordarea de ajutoare. Linia de demarcaţie dintre ajutoarele de stat, impozitarea discriminatorie sau alte măsuri cu efect echivalent este de multe ori foarte fină. Deşi sunt incluse în Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene în capitolul privind concurenţa, dispoziţiile referitoare la ajutoarele de stat sunt în strânsă legătură cu prevederile privind libera circulaţie a produselor şi serviciilor.

Ajutoarele de stat sunt tipuri de facilităţi care sunt acordate de stat sau entităţi publice sub formă de subvenţii, împrumuturi, reduceri de impozite sau exonerări fiscale.

La nivel comunitar, acestea sunt reglementate de art. 107- art. 109 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

Prevederile Tratatului au fost completate de legislaţia secundară. De asemenea, practica comunitară referitoare la ajutoarele de stat are un rol deosebit de important în interpretarea textelor legale.

Din perspectiva Acordului General pentru Tarife şi Comerţ şi a Acordului privind Subvenţiile şi Măsurile Compensatorii, interzicerea lor echivalează cu respectarea principiului interzicerii subvenţiei.

Pe plan intern, cadrul legal este asigurat de Legea nr. 137 din 17 mai 2007 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat. Scopul acestor reglementări este de a transpune dreptul intern prevederile art. 107- art. 109 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (art. 87-89 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene) şi a legislaţiei secundare adoptate în baza acestora.

Conceptul de ajutor de stat a fost interpretat de Comisia Europeană şi de Curtea de Justiţie într-un sens larg; el include şi noţiunea de subvenţii. Subvenţiile reglementate de G. A.T.T. şi Acordul privind Subvenţiile şi Măsurile Compensatorii se deosebesc de ajutorul de stat. În timp ce subvenţiile au rolul de a creşte nivelul competitivităţii unui operator economic din statul de export faţă de operatorul economic din statul de import, ajutorul de stat trebuie să readucă un operator economic sau o ramură a economiei aflaţi în dificultate la acelaşi nivel de competitivitate cu al celor care nu se confruntă cu probleme de ordin economic.

Potrivit Curţii Europene de Justiţie, ajutoarele de stat reprezintă avantaje consimţite de către autorităţile publice, care sub diverse forme, distorsionează sau ameninţă să distorsioneze concurenţa şi favorizează anumite întreprinderi sau anumite producţii (Hotărârea Curţii din data de 2 iulie 1974, Cauza C-173/73, Italia v. Comisia).

2. Categorii de ajutoare de stat

În funcţie de efectele pe care le produc asupra concurenţei, ajutoarele de stat sunt, ab initio, compatibile sau incompatibile cu piaţa comună.

Art. 107 alin (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene declară incompatibile cu piaţa comună ajutoarele care îndeplinesc o serie de condiţii:

• sunt acordate de către stat sau din resursele statului, sub orice formă;
• favorizează anumite întreprinderi sau sectoare de producţie;
• denaturează sau ameninţă să denatureze concurenţa;
• afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

Ajutoarele de stat pot să provină de la orice autoritate a statului, centrală, regională sau locală, dar şi de la un organism public sau privat care administrează resursele statului. Jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie a calificat drept resurse de stat şi fondurile europene sau fondurile organismelor de protecţie socială. Cea mai uzuală formă de ajutor de stat o constituie subvenţiile.

Ajutorul de stat este interzis în măsura în care conferă, în mod selectiv, avantaje economice întreprinderilor sau sectoarelor de producţie. Avantajul la care face referire textul de lege este avantajul economic pe care întreprinderea beneficiară nu l-ar fi obţinut în condiţii normale de piaţă.

Avantajele pot îmbrăca forma avantajelor fiscale (subvenţii la export), economice (ajutoare acordate pentru îmbunătăţirea procesului de producţie) sau financiare (credite fără dobândă sau cu dobândă redusă, reducerea impozitului, reducerea T.V.A.-ului). Avantajul poate fi total sau parţial, actual sau potenţial, direct sau indirect, temporar sau permanent.

Ajutorul de stat este ilicit în măsura în care favorizează un operator economic în defavoarea concurenţilor săi. Legiuitorul se preocupă îndeosebi de mediul concurenţial, care trebuie să fie unul normal, ferit de orice încercări de distorsionare. De aceea, chiar şi numai ameninţarea cu denaturarea concurenţei situează ajutorul de stat în afara legii. Distorsionarea nu trebuie să fie semnificativă sau substanţială.

Direcţia Generală pentru Concurenţă a identificat cel puţin trei tipuri de denaturări ale concurenţei cauzate de ajutorul de stat. În primul rând, pe termen lung, ajutorul de stat poate avea efecte dinamice asupra stimulului de a investi şi intra în concurenţă. În al doilea rând, pot afecta concurenţa pe piaţa produselor şi pot provoca reacţii diferite din partea concurenţilor, în funcţie de circumstanţe. În al treilea rând, poate leza concurenţa pe pieţele factorilor de producţie, în special în ceea ce priveşte locul investiţiei. Aceste denaturări ale concurenţei afectează repartizarea activităţilor economice între sectoare de activitate şi între statele membre, prejudiciind piaţa internă, afectând comerţul şi dezechilibrând alocarea eficientă a activităţilor dincolo de graniţele naţionale.

Pentru ca ajutorul de stat să afecteze comerţul între statele membre, efectele sale trebuie să se extindă în afara graniţelor statului în care a fost acordat. În principiu, este cazul întreprinderilor beneficiare care îşi exportă producţia. Premisa acestei condiţii este ca la data acordării lui să existe deja relaţii comerciale între statele membre. Ajutoarelor de stat cu efecte locale, regionale sau naţionale le lipseşte caracterul comunitar şi pot fi astfel exceptate de la aplicarea art. 107 alin. (1) din Tratat.

În doctrină a fost remarcat faptul că un ajutor de stat care îndeplineşte toate condiţiile prevăzute în art. 107 alin. (1) din Tratat poate să fie totuşi realizat dacă se încadrează în vreuna din situaţiile prevăzute în alin. (2) sau (3).

Unele ajutoare de stat sunt compatibile, de plin drept, cu piaţa comună. Potrivit art. 107 alin. (2) din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene, aceste ajutoare pot îmbrăca diverse forme:

• ajutoarele cu caracter social acordate consumatorilor individuali,dacă sunt acordate fără discriminare în funcţie de originea produselor;
• ajutoarele destinate reparării pagubelor produse de calamităţile naturale sau de alte evenimente extraordinare;
• ajutoarele acordate anumitor regiuni din Germania, afectate de divizarea Germaniei.

În art. 107 alin. (3) din Tratat sunt enumerate alte categorii de ajutoare de stat, care, spre deosebire de cele care fac obiectul alin. (2), sunt supuse notificării şi autorizării prealabile din partea Comisiei pentru a fi considerate compatibile. Acestea sunt:

0 ajutoare destinate regiunilor care se confruntă cu situaţii deosebite privind nivelul de trai şi ocuparea forţei de muncă;

0 ajutoarele destinate unor proiecte importante, de interes european comun;

0 ajutoarele destinate să asigure dezvoltarea anumitor activităţi sau a anumitor regiuni economice ale unui stat membru;

O ajutoarele destinate să promoveze cultura şi conservarea patrimoniului naţional;

O orice alte categorii de ajutoarele stabilite prin decizie a Consiliului.

Acestora li se adaugă cele declarate compatibile cu piaţa internă de către Comisie, la cererea unui stat membru, motivat de existenţa unor împrejurări excepţionale.

Analizarea compatibilităţii cu piaţa comună a unor măsuri de ajutor de stat sau a unei scheme de ajutor intră în competenţa exclusivă a Comisiei, care acţionează sub controlul Curţii de Justiţie. Curtea de Justiţie a precizat că sunt considerate ajutoare de stat incompatibile cu piaţa comună acordarea de subsidii la import şi export, scutiri sau reduceri de taxe fiscale sau sociale, garanţii de credite, preluarea numitor creanţe de către stat, convertirea în acţiuni sau obligaţiuni a datoriilor societăţii, ori stingerea datoriilor către furnizorii de utilităţi.

De la regulile înscrise în art. 108 alin. (3) derogă ajutoarele existente şi cele exceptate de la notificare. Cu privire la ajutoarele exceptate de la notificare, Comisia Europeană a adoptat Regulamentul (CE) nr. 800/2008 din 6 august 2008 prin care a stabilit 27 de tipuri de ajutor pe care statele membre le pot acorda.

Prin urmare, putem distinge între ajutoare de stat care trebuie aprobate de către Comisia Europeană, cele care trebuie numai anunţate Comisiei Europene, aceasta fiind informată şi cele de minimus care nu au nevoie de aprobare şi nici nu se comunică Comisiei Europene.

3. Monitorizarea ajutoarelor de stat

Comisia Europeană veghează şi monitorizează permanent ajutoarele de stat existente. Atunci când constată că un ajutor este incompatibil cu piaţa internă sau că este abuziv, va impune statului care l-a acordat să îl anuleze sau să îl modifice.

Dacă statul refuză să respecte decizia Comisiei, aceasta poate să sesizeze Curtea Europeană de Justiţie.

Aspectele procedurale privind ajutorul de stat sunt cuprinse în Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE, în Regulamentul Comisiei (CE) nr. 794/2004 de punere în aplicare a Regulamentului Consiliului (CE) nr. 659/1999.

Analizând prevederile comunitare în materie, putem remarca faptul că acestea limitează drepturile statelor membre de a decide în acest domeniu.

Între octombrie 2008 şi iulie 2009, Comisia Europeană a adoptat o serie de comunicări prin care stabileşte modul în care statele membre trebuie să aplice normele privind ajutoarele de stat. Aceste Comunicări au furnizat orientări cu privire la modalitatea luării unor măsuri eficiente care să permită menţinerea unei concurenţe loiale între operatorii economici care beneficiază de sprijin public şi cei care nu primesc un astfel de sprijin. Comisia a apreciat că politica în domeniul concurenţei a jucat un rol important în răspunsul la criza economică. Recomandările Comisiei au rolul de a orientare mediul economic spre o eliminare progresivă, transparentă şi coordonată a diferitelor scheme de sprijin, pentru a reveni la o funcţionare normală a pieţei.

În legislaţia noastră, ajutoarele de stat sunt în acord cu reglementările europene.

Consiliul Concurenţei este autoritatea care reprezintă România în faţa Comisiei Europene în cadrul procedurilor comunitare privind ajutoarele de stat. În acest sens, Consiliul Concurenţei transmite Comisiei Europene notificările, informările şi raportările întocmite. Notificările privind măsurile de ajutor de stat şi informările privind pe cele care sunt exceptate de la obligaţia de notificare se transmit Consiliului Concurenţei, care emite un aviz. Consiliul Concurenţei transmite notificarea sau informarea Comisiei Europene, de îndată, în forma avizată, după comunicarea avizului către solicitant.

Consiliul Concurenţei informează solicitanţii ajutorului de stat cu privire la deciziile adoptate de Comisia Europeană. Totodată, monitorizează acordarea acestora, întocmeşte inventarul lor, organizează registrul ajutoarelor de stat şi elaborează raportul anual al celor acordate în România.

În situaţiile în care Comisia Europeană decide că ajutorul de stat acordat trebuie rambursat sau recuperat, Consiliul Concurenţei va trimite furnizorului o copie a deciziei Comisiei. Dacă beneficiarul nu-l rambursează, furnizorul se poate adresa Curţii de Apel Bucureşti pentru a dispune anularea actului prin care a fost acordat ajutorul de stat.