În dreptul nostru, în Legea nr. 11/1991, actele de concurenţă neloială sunt grupate în funcţie de răspunderea juridică pe care o antrenează în trei categorii în: contravenţii, infracţiuni şi delicte civile. Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii recurge la o clasificare mai simplistă a practicilor incorecte în practici comerciale înşelătoare şi practici comerciale agresive. La rândul lor, practicile comerciale înşelătoare pot fi grupate în acţiuni înşelătoare şi omisiuni înşelătoare. Punctul de plecare al acestor clasificări îl constituie acelaşi text al art. 10 bis alin. (3) al Convenţiei de la Paris în care sunt clasificate actele de concurenţă neloială în următoarele categorii:
- confuzia cu întreprinderea, produsele sau activitatea industrială sau comercială a unui concurent (pct. 1);
- denigrarea, care poate consta în afirmaţii false, de natură a discredita întreprinderea, produsele sau activitatea industrială sau comercială a unui concurent (pct. 2);
- inducerea publicul în eroare cu privire la natura, modul de fabricaţie, caracteristicile, aptitudinea la întrebuinţare sau cantitatea mărfurilor (pct. 3).
Prevederile art. 10 bis alin. (3) au fost criticate în literatura de specialitate pe motiv că atât în cazul confuziei cât şi al denigrării, nu sunt reţinute decât anumite forme pe care acestea le pot îmbrăca, omiţându-le pe altele şi pentru că nu sunt menţionate actele de dezorganizare a întreprinderii sau a pieţei.