Una dintre funcţiile primordiale ale dreptului este de a reglementa conduita oamenilor. Funcţia dată se realizează prin aceea că în relaţiile reglementate pe cale juridică, oamenii sânt obligaţi să se comporte conform prescripţiilor normelor juridice. Aceste relaţii sociale capătă caracter de relaţii sau raporturi juridice. Ele se numesc juridice deoarece ele sânt create şi rezultă din acţiunea dreptului, spre deosebire de relaţiile morale, religioase etc., care sânt rezultatul altor norme sociale. Atât timp cât o relaţie socială nu e reglementată de norme juridice ea nu poate fi o relaţie juridică [1] şi nu este apărată de forţa coercitivă a statului.
Raportul juridic este o relaţie socială, ideologică reglementată de norma juridică, apărată de stat şi caracterizată prin existenţa drepturilor şi obligaţiilor juridice ale participanţilor la raport.
La încheierea unui raport juridic este nevoie de cel puţin două părţi. Privit din punctul de vedere al structurii sale, raportul juridic este alcătuit din:
- subiectele raportului juridic: părţile între care se încheie raporturile juridice, titulari de drepturi şi obligaţii. Subiectele raportului juridic pot fi: persoane fizice şi persoane juridice (inclusiv autorităţile statale).
- conţinutul raportului juridic: este format din drepturile şi obligaţiile părţilor.
- obiectul raportului juridic: îl formează conduita părţilor, acţiunile sau inacţiunile lor în timpul normei juridice date.
[1] Negru B. „Teoria generală a dreptului şi statului”, Secţia Editare a Academiei de Administrare Publică pe lîngă Guvernul Republicii Moldova , 1999, p.240.