Raportul juridic este un raport social. Orice raport juridic este o relaţie socială, însă nu orice relaţie socială este un raport juridic.[1] Omul nu acţionează niciodată ca un sistem izolat, el acţionează într-un sistem de relaţii, într-o ambianţă socială dată. Raportul juridic se stabileşte totdeauna dintre oameni, fie dintre persoane fizice, fie dintre acestea şi organele statului, sau dintre organele statului, întreprinderi, instituţii etc. Bunul nu poate fi subiect al raportului juridic. Raportul juridic stabileşte relaţia dintre oameni cu privire la anumite obiecte, dar conţinutul real al acestora este cel social (proprietatea este un raport social). [2]
Raportul juridic este un raport de suprastructură. Intrând în compoziţia suprastructurii juridice, raporturile de drept suportă influenţa tuturor raporturilor sociale.[3]
Raportul juridic este un raport voliţional. Prin caracterul voliţional al raportului juridic se înţelege faptul că el este reglementat de norme juridice, norme care exprimă voinţa legiuitorului care, în condiţiile unui regim democratic poate fi voinţa poporului. Caracterul voliţional al raportului juridic se manifestă prin voinţa subiectelor ce participă la raportul juridic dat. În acest caz se vorbeşte despre dublul caracter voliţional al raporturilor juridice: cel exprimat prin norma juridică (voinţa statală) şi cel exprimat de voinţa subiectelor raportului juridic dat.[4] Întâlnirea acestor două voinţe ia aspectul unei colaborări în marea majoritate a cazurilor. Ea poate să apară şi ca confruntare de voinţă în cazul în care subiectele nu-şi subordonează voinţa şi acţiunile individuale faţă de conduita prescrisă în normele juridice.[5] În multe ramuri de drept (drept administrativ, drept financiar, drept penal etc.) esenţială este voinţa de stat.
Raportul juridic este un raport valoric. Raportul juridic exprimă şi apără valorile esenţiale ale societăţii. Prin intermediul normelor juridice, statul încurajează, promovează şi apără aceste valori.
Raportul juridic este o categorie istorică. Apărută la o anumită etapă de dezvoltare istorică, o dată cu apariţia statului şi a dreptului, raportul juridic poartă pecetea epocii istorice respective.
[1] Negru B. , op. cit., p. 240.
[2] Arseni Al. “Drept constituţional şi instituţii politice”, vol. I, Chişinău, 1997, p.11.
[3] Arseni Al., op.cit., p.12.
[4] Negru B. , op. cit., p.242.
[5] Arseni Al., op.cit, p.13.