Raporturile de drept constituţional reprezintă o grupă de raporturi sociale stabilite în procesul instaurării, menţinerii şi exercitării puterii de stat, ele sânt reglementate de normele dreptului constituţional.[1]
Există opinie conform căreia constituţia ar cuprinde în afara normelor de drept constituţional şi norme de drept civil, drept administrativ etc. Astfel normele din constituţie referitoare la proprietate sânt norme de drept civil deoarece relaţiile reglementate sânt specifice ramurii de drept indicate. Totuşi, majoritatea specialiştilor susţin că toate normele cuprinse în constituţie sânt norme de drept constituţional. Astfel normele constituţionale care privesc sistemul economic, relaţiile de proprietate, sistemul social consfinţesc esenţa şi bazele statului (economica, sociale, etc.). Dreptul constituţional are rolul conducător faţă de celelalte ramuri, stabilind principiile generale care le stau la bază deoarece constituţia ca legea fundamentală reglementează şi alte relaţii care sânt specifice altor ramuri de drept. Astfel, ajungem la concluzie că în obiectul dreptului constituţional sânt cuprinse două categorii de relaţii:
Relaţii cu o dublă natură juridică: raporturile care fiind reglementate şi de alte ramuri ale dreptului sânt reglementate în acelaşi timp de către constituţie, devenind astfel şi raport de drept constituţional.
Relaţii specifice de drept constituţional: formează obiectul de reglementare doar pentru normele de drept constituţional. Toate aceste relaţii se nasc în procesul de instaurare, menţinere şi exercitare a puterii de stat.
Obiectul dreptului constituţional îl formează raporturile (relaţiile) sociale care se nasc în procesul de instaurare, menţinere şi exercitare a puterii de stat şi care privesc bazele puterii şi bazele organizării puterii.
Bazele puterii sânt elemente exterioare statului care generează şi determină puterea de stat în conţinutul său. Aceste baze sânt: factorii economici şi factorii sociali.
Bazele organizării puterii sânt la fel elementele exterioare statului care condiţionează organizarea puterii de stat. Aceste baze sânt: teritoriul şi populaţia. Dreptul constituţional reglementează relaţiile privind:
- cât priveşte teritoriul: structura de stat, organizarea administrativ-teritorială etc.;
- cât priveşte populaţia: cetăţenia, drepturile şi îndatoririle fundamentale etc.
Raporturile juridice ale dreptului constituţional constituie obiectul dreptului constituţional ca ramură de drept.[2]
[1]Arseni A., Ivanov V., Suholitco L. “Dreptul constituţional comparat”, Centrul editorial al USM, Chişinău 2003,
- 21.
[2] Arseni Al. “Drept constituţional şi instituţii politice”, vol. I, Chişinău, 1997, p.21.