Întreaga lume accesibilă nouă este alcătuită din sisteme şi subsisteme. Obiectele, fenomenele şi procesele pot fi considerate sisteme care posedă o anumită structură, dacă ansamblul de elemente ce se constituie ca întreg se află în relaţii logic determinate şi dacă el are însuşiri ireductibile la cele ale părţilor componente.
Proprietăţile sistemului sunt:
- Sistemul este un obiect complex alcătuit dintr-un număr de elemente, deci un ansamblu organizat. Elementele se comportă ca „părţi” în cadrul sistemului său. Totodată „părţile” pot fi şi sisteme în raport cu propria lor structură. Unul şi acelaşi element este în acelaşi timp subsistem în sistemul în care se integrează şi sistem faţă de elementele ce-i sânt subordonate.
- Acest ansamblu organizat de elemente este un sistem deschis ce implică modificări necontenite.
- Orice sistem, indiferent de natura sa, are o structură definită. Structura sistemului are un caracter relativ invariabil.
- Obiectul complex al sistemului nu se reduce la suma componentelor sale constituite;
- Sistemul este distinct de mediul ambiant, însă participă în raporturi specifice cu acesta. Mediul este un ansamblu al tuturor obiectelor, fenomenelor sau proceselor, cuprinse între anumite limite, care pot exercita o influenţă asupra sistemului sau pot fi ele influenţate de sistem.
- În interiorul sistemelor şi al subsistemelor există o ordine specifică. Această ordine configurează raporturi caracteristice între întreg şi părţile sale componente. Raporturile date pot fi de subordonare sau de coordonare.
- Fiecare sistem, precum şi elementele sale au una sau mai multe funcţii caracteristice, dependente de structură, ce contribuie la autoreglarea sistemului.
- Orice sistem este organizabil sau autoorganizabil prin ritmuri, retroacţiuni şi operaţii. Sistemul are capacitatea de adaptare şi readaptare la impulsurile exterioare, autoconservându-şi structurile şi asigurând funcţionarea lor.[1]
[1] Arseni Al., op.cit., p. 60-62.