Sistemul dreptului constituţional este parte a sistemului de drept. Sistemul dreptului constituţional include trei elemente distincte, dar indisolubil legate între ele:
Principii generale ce reglementează relaţiile sociale prin intermediul normelor concrete de drept constituţional. Exemplu: principiul separaţiei puterilor în stat, principiul egalităţii în drepturi, principiul suveranităţii poporului etc.
Instituţii de drept constituţional, ca sisteme de norme de drept constituţional ce reglementează raporturile sociale de interacţiune şi omogene, formând relativ o grupă independentă. Exemple: bazele orânduirii sociale, dreptul electiv, forma de guvernare, statutul juridic al omului şi cetăţeanului controlul constituţionalităţii etc.
Norme de drept constituţional ca element de bază a dreptului constituţional. Acestea sânt reguli de comportare general obligatorii stabilite sau sancţionate de către stat în scopul protecţiei şi reglementării anumitor raporturi sociale.[1]
Sistemul dreptului constituţional este acea ramură a dreptului ce cuprinde ansamblul normelor juridice, reprezentând o unitate închegheată şi ierarhizată, norme instituite sau sancţionate prin Constituţie şi alte acte normative, având ca obiect raporturile sociale ce iau naştere în procesul exercitării puterii de stat.[2]
[1] Ivanov V. „Основы конституционного права зарубежных стран ”, „Litera”, Chişinău-Odesa, 2001.
[2]Arseni Al. “Drept constituţional şi instituţii politice”, vol. I, Chişinău, 1997, p.56.