Studiul metodelor de cercetare utilizate în domeniul de investigare a ştiinţei dreptului constituţional ne permite să evidenţiem următoarele metode: logică, istorică, metoda comparată, metoda cercetărilor sociologice concrete, metoda experimentală, sistematică, exegetică şi analitico-sintetică.[1] Aceste metode sânt caracteristice majorităţii ştiinţelor juridice. Metode utilizate mult timp de doctrina dreptului constituţional sânt:
- metoda exegetică;
- metoda analitico-sintetică.
Metoda exegetică constă în utilizarea interpretării gramaticale şi logice, în scopul de a stabili înţelesul diferitelor texte de lege. Exegeza se mărgineşte exclusiv la textul juridic, fără a analiza cauzele fenomenelor juridice, legile lor interne de dezvoltare. Tot ce se realizează prin această metodă este interpretarea, explicarea, comentarea din punct de vedere filologic şi logic a textului de lege.[2]
Metoda analitico-sintetică. Metoda dată constă în analiza diferitor norme juridice în vigoare, cu scopul de a găsi principiul juridic ce stă la baza lor. Ulterior, se compară principiile între ele pe calea sintezei, se stabilesc nişte principii superioare care servesc la interpretarea celorlalte dispoziţii ale constituţiei. Metoda analitico-sintetică, ca şi metoda exegetică utilizează anumite procedee de logică formală: analiza, sinteza, inducţia şi deducţia.[3]
[1] Guceac I. , op.cit., p. 45.
[2] Guceac I. , op.cit., p. 46.
[3] Drăganu T. „Drept constituţional şi instituţii politice”, vol. I , Lumina Lex 2000, p. 38.