Constituţiile adoptate în SUA şi Franţa la sfârşitul secolului XVIII au influenţat mişcarea constituţională mondială. Organizarea conducerii politice a societăţii şi garantarea drepturilor omului încep a se realiza pe calea adoptării unor acte juridice fundamentale, prin intermediul reglementărilor constituţionale. Mişcarea constituţionala modernă, care a debutat la sfârşitul secolului al XVIII-lea, s-a realizat prin cinci valuri succesive, care au urmat fie unor mişcări constituţionale fie unor mari războaie mondiale:
1.) Declanşarea mişcării constituţionale a fost determinată de evenimentele din America de Nord, de Declaraţia de Independenţă de la 4 iulie 1776 şi de Constituţia SUA de la 1787, precum şi de revoluţia franceză, de Declaraţia franceză a drepturilor omului şi ale cetăţeanului de la 1789 şi de prima constituţie din Franţa din 1791. Ideile revoluţionare au determinat adoptarea de constituţii la începutul secolului XIX în multe state din Europa: Suedia (1809), Norvegia (1841), Spania (1812) etc. După înfrângerea lui Napoleon, sânt adoptate constituţii în Olanda(1815) şi în Grecia (1822).
2.) Revoluţiile franceze din 1830 şi din 1848. Revoluţiile date au dat imbold pentru elaborarea constituţiei belgiene din 7 februarie 1830 (în vigoare, cu unele modificări, până în 1993), care a creat un tip clar şi echilibrat de monarhie constituţională. Constituţia belgiană a constituit un model pentru multe state din Europa secolului XIX.
3.) Primul război mondial şi căderea Imperiului Austro-Ungar, a Imperiului rus şi de formarea primului stat socialist din lume. În cadrul acestui val se disting două mişcări constituţionale, total deosebite: a) cea determinată de formarea unor state naţionale, în urma dezmembrării imperiului Austro-Ungar, precum şi de întregirea unor state precum România şi b) cea determinata de Revoluţia din octombrie şi apariţia primului stat socialist.
4.) Al doilea război mondial. A avut loc trecerea altor state din Europa pe calea socialismului şi de adoptarea de constituţii socialiste, după modelul celei sovietice. Totodată începe mişcarea de decolonizare urmată de crearea unor state naţionale în Africa, Asia etc. ce îşi adoptă constituţii după modelul fostelor metropole.
5.) Căderea regimurilor dictatoriale din centrul şi răsăritul Europei. Se revine la principiile pluralismului politic, a separaţiei puterilor în stat, a egalităţii tuturor formelor de proprietate, garanţiei proprietăţii. În linii mari, se manifestă preferinţa pentru regimuri politice parlamentare sau semiparlamentare. Începând cu sfârşitul anilor 80 şi până în prezent au fost adoptate aproape 100 de constituţii noi, ce consfinţesc principiile dreptului constituţional „clasic” cu prioritate.