Prima constituţie, în sensul modern al acestui cuvânt, a apărut în Anglia. Ea constă din obiceiuri juridice şi dintr-un număr de acte scrise, care pot fi însă modificate prin legi ordinare.
Printre actele scrise care se consideră că stau astăzi la baza constituţiei engleze este Magna Carta Libertatum din 1215. Aceasta a fost dată de regele Ioan Fără de Ţară în urma răscoalei baronilor, la care s-au alăturat cele două pături sociale aliate până atunci cu regalitatea: cavalerii şi orăşenii.”[1] Prin Magna Carta Libertatum regele a confirmat privilegiile marilor feudali făcând şi unele concesii în folosul păturii bogate orăşeneşti, fără să modifice însă situaţia maselor orăşeneşti şi săteşti.
Norme scrise cu caracter constituţional a mai cuprins în Anglia, Petition of Rights din 1628. Cele mai importante prevederi ale acestui act aveau ca obiect stabilirea garanţiei împotriva perceperii impozitelor fără aprobarea Parlamentului, a arestărilor şi confiscărilor de bunuri fără respectarea procedurii de judecată normală.
În timpul revoluţiei engleze începută în 1648, Cromwell a elaborat „Agreement of the people”. El a fost prezentat armatei în consiliu obştesc pentru a fi acceptat pentru ca mai apoi să fie pus la vot. Scopul autorilor consta în iniţierea unei legi superioare, garantată şi elaborată de către Parlament, dar care totodată limitează puterea Parlamentului şi persoanele ce nu vor respecta-o să fie traşi la răspundere indiferent de situaţia lor socială.”[2]
În 1679, burghezia a făcut să voteze în Parlament actul numit „Habeas Corpus” prin care s-a încredinţat tribunalelor controlul asupra reţinerii şi arestării cetăţenilor. În conformitate cu Habeas Corpus, la cererea arestantului sau oricărei alte persoane, tribunalul era obligat să emită un mandat de aducere a arestatului, putând hotărî ca urmare fie retrimiterea lui în închisoare, fie punerea lui în libertate cu sau fără cauţiune
După Habeas Corpus, un alt scris cu caracter constituţional a fost „Bill of Rights” din 1689. Prin acest act a fost declarată ilegală orice preluare de bani pentru coroană sau pentru folosul ei pe o perioadă de timp şi în alte condiţii decât cele stabilite de parlament.”[3]
Pe calea unor acte scrise, dar mai ales a unor cutume juridice, actuala constituţia engleză şi-a văzut precizate contururile. Prin actele scrise care au influenţat conţinutul constituţiei se enumără reformele electorale din 1832, 1864, 1884 şi 1918, aşa numitele „Parliaments Acts” din 1911 şi 1949 care au diminuat rolul Camerei Lorzilor. Actul, din 13 februarie 1958, potrivit căruia şi femeile pot fi membre ale menţionate-i camere.
Marea Britanie nu are o constituţie scrisă ci este constituită din patru categorii de izvoare: statute, precedente judiciare, obiceiuri constituţionale şi izvoare doctrinale.
Pe continentul nord – american, în special ideile promovate în Anglia de Bill of Rigts din 1689, au avut un puternic ecou. Din ansamblul prevederilor lui, câteva au fost considerate fundamentale pentru organizarea oricărei societăţi libere. Modelul englez a exercitat şi o influenţă certă şi în Franţa.
[1] Tudor Drăgan, op. cit., p.16;
[2] „Учреждение и перемостр конституций в Европе и Америке”, Charles Borgeaue, tradusă de S.I.Ţeitlinaa, Ed. I, Sankt – Peterburg 1905, p.4;
[3] Tudor Drăganu, op. cit.., p.17;