În literatura de specialitate se cunosc mai multe criterii de clasificare a constituţiilor:
- În dependenţă de forma de exprimare avem:
- Constituţii nescrise;
- Constituţii scrise;
- Constituţii mixte.[1]
Constituţiile nescrise nu au forma unui izvor normativ scris, dar există în realitate şi se aplică temporar în rezultatul unor lovituri de stat, revoluţii.
Constituţii scrise sânt compuse dintr-un sigur act normativ unitar codificat sau din mai multe acte normative necodificate.
Constituţiile mixte se compun atât din texte scrise cât şi din cutume constituţionale şi precedente judiciare (ex.: Anglia).
- În dependenţă de procedura de revizuire constituţiile se împart în:
- rigide;
- flexibile.
Constituţiile rigide sânt acele constituţii care stabilesc prin normele sale constituţionale o procedură complicată de modificare sau prevăd o perioadă în care o parte sau întreaga constituţie nu poate fi modificată. Ele se modifică printr-o procedură complexă ce se diferă de modificarea legilor organice sau ordinare.
Constituţiile flexibile se mai numesc şi constituţii suple pot fi modificate de către legiuitor printr-o procedură similară cu cea de modificare a unei legi ordinare. În statele unde există astfel de constituţii nu există de ordin procedural deosebire dintre legea constituţională şi celelalte legi.
- c) În dependenţă de regimul politic:
- democratice;
- autoritare.
Constituţiile democratice prevăd drepturile şi libertăţile cetăţenilor, principiul pluripartidismului, separaţia puterilor în stat şi dreptul cetăţenilor de a participa şi a alege organele statale.
Constituţiile autoritare limitează drepturile cetăţenilor, promovează politica şi ideologia unui singur partid.
- d) În dependenţă de durata în timp avem constituţii:
- permanente – sânt majoritatea constituţiilor;
- temporare – se adoptă pe o anumită perioadă de timp, prealabil stabilit.
[1] Guceac I., op.cit., p.151