În spaţiul ştiinţei dreptului constituţional sânt cunoscute în linii mari următoarele modele de jurisdicţie constituţională, reieşind din punctul de vedere organizaţional:
Modelul de amendament judiciar american este bazat pe doctrina dl. John Marshall, realizat de Curtea Supremă a Statelor Unite. Problemele de ordin constituţional sânt abordate de instanţele judecătoreşti obişnuite (controlul descentralizat, difuz sau dispersat).
Modelul Nou (Britanic) al Comunităţii Britanice de Naţiuni nu poate fi atribuit nici la modelul American, nici celui European. Modelul dat se caracterizează printr-un amendament constituţional concentrat sub jurisdicţia Curţii Supreme, formată din judecători ordinari fără de o nominalizare politică. De regulă, acesta prevede amendamentul preventiv (a priori - anterior) şi funcţia consultativă a Curţii Supreme, deşi şi revizuirea posterioară este de asemenea posibilă; deciziile, în cazul dat, capătă un efect erga omnes (ce se răsfrânge asupra tuturora).
Modelul Austriac, mai numit şi cel European este bazat pe Modelul Kelsen din 1920 care prevede conexiunea dintre principiul supremaţiei Constituţiei şi cel al supremaţiei Parlamentului. Subiectele de ordin constituţional sunt soluţionate de către Curţile Constituţionale specializate având şi judecători de calificaţie specială în domeniu. De regulă, acest model este un amendament abstract, deşi cel concret de asemenea poate fi admis, în afară de amendamentul "a posteriori" (posterior), poate fi prevăzut şi cel "a priori" (anterior). Deciziile au de asemenea un caracter "erga omnes" (ce se răsfrâng asupra tuturor), cu referire la autoritatea absolută a instanţei prin care ele au fost adoptate.
La modelul European se referă şi Curtea Constituţională a Republicii Moldova.