Doctrina dreptului constituţional cunoaşte mai multe forme ale controlului constituţionalităţii legii.
- a) În dependenţă de timpul în care se efectuează controlului constituţionalităţii legilor:
Controlul anterior adoptării legilor (prealabil, preventiv) se exercită în faza de proiect al legii.
Controlul posterior adoptării legilor se exercită asupra legilor deja adoptate sau asupra actelor cu forţă juridică egală legii.
- În dependenţă de formă controlul constituţionalităţii legilor este:
Controlul abstract presupune verificarea unui act normativ în afara cazului concret.
Controlul concret are loc numai în urma unui proces judiciar unde trebuie să se aplice un act normativ a cărui constituţionalitate este suspectă.
- În dependenţă de modul înscrierii în Constituţie controlul constituţionalităţii legilor se împarte în:
Controlul explicit este prevăzut de însăşi Constituţia.
Controlul implicit nu-i prevăzut de constituţie dar el reiese din principiul legalităţii.
- În dependenţă de spaţiul de realizare a controlului constituţionalităţii legilor:
Controlul intern se realizează de organul care a emis actul normativ.
Controlul extern se realizează de o altă autoritate statală.
- În dependenţă de conţinut controlul constituţionalităţii legilor:
Controlul formal atrage atenţia asupra condiţiilor şi cerinţelor ce ţin de elaborarea şi adoptarea unui act normativ.
Control material verifică conformitatea conţinutului actului cu prevederile constituţionale.
- După volum:
Controlul general se referă la toate relaţiile sociale reglementate de constituţie.
Controlul particular se referă la anumite relaţii concrete (ex.: drepturile fundamentale ale omului)[1].
[1] Ion Guceac, op. cit., p. 181