Putere (lat. potestas – putere, abilitate) – abilitate sau drept de a face ceva, capacitate de a impune propria voinţă sau de a exercita autoritatea asupra altora. Puterea poate fi de diferite tipuri: politică, legislativă, judecătorească, spirituală etc.[1]
Puterea desemnează ansamblul sau sistemul relaţiilor de putere constituite într-o societate istoriceşte determinată, exprimând autoritatea pe care un individ sau un grup de indivizi o are asupra altora pentru realizarea unui scop comun, asumat de membrii colectivităţii sau impus acestora de către cei care exercită puterea.
Puterea este un fenomen relaţional, ea preexistă formelor ei de manifestare, este o energie socială. Scopul puterii poate fi deliberat (asumat de către cei asupra cărora se exercită puterea) sau impus (presiune exterioară). Raporturile existente între subiectul şi obiectul puterii explică de mijloacele la care recurge puterea pentru a se înfăptui.
Puterea este un fenomen esenţialmente social. Ea nu poate fi concepută în afara societăţii, ea nu se poate manifesta decât prin intermediul reloaţiilor sociale.
Puterea este o condiţie a ordinii sociale, iar libertatea şi binele sânt posibile doar într-o asemenea ordine.
[1] Tămaş S., Dicţionar Politic. Instituţiile democraţiei şi cultura civică, Casa de cultură şi presă „Şansa”, Bucureşti 1996, p.203