Forma respectivă a structurii de stat este mai puţin răspândită decât cea unitară. Noţiunea acestei forme a structurii de stat provine din limba latină, în care „foedus” înseamnă uniune. Astfel statul federativ reprezintă uniunea de drept constituţional a două sau mai multe state-membre din care ia naştere o nouă formaţiune statală.[1]
Federaţia este constituită din două sau mai multe state membre (state federate) care, în limitele şi condiţiile stipulate de constituţia federaţiei, transferă o parte din atributele lor suverane în favoarea statului compus. Astfel dând naştere unui nou stat, distinct de statele ce-l alcătuiesc.[2] Forma federativă a statului are o serie de caracteristici specifice:
- federaţia este constituită din unităţi statale care sânt subiectele ei şi au un cerc de împuterniciri proprii.
- subiectele federaţiei nu sânt state în sensul propriu al cuvântului, ele nu beneficiază de suveranitate completă, deşi ea este proclamată formal în unele federaţii.
- deopotrivă cu constituţia federală comună acţionează şi legile subiectelor federaţiei. Legislaţia statelor-membre ale federaţiei trebuie să corespundă constituţiei federale şi a altor legi federale.
- existenţa cadrului dublu de autorităţi publice centrale (organele legislative, executive şi judiciare), la nivelul federaţiei şi la nivelul fiecărui stat federat. Totodată se efectuează delimitarea competenţei în sfera legislativă şi administrativă între federaţie şi subiectele ei.
- în parlamentul federal, mai exact în Camera lui Superioară, se asigură reprezentarea deosebită a subiectelor federaţiei. În unele state este stabilită reprezentanţa egală a subiectelor federaţiei în camera superioară (SUA, Elveţia, Mexic etc.). În Canada, RFG, India etc., reprezentanţa subiectelor federaţiei în Camera superioară se determină în funcţie de numărul populaţiei. Însă în unele federaţii parlamentul este format din o singură cameră (Pakistanul conform constituţiei din 1956 şi din 1962).
- populaţia federaţiei reprezintă corp unitar. Persoanele ce fac parte din populaţia federaţiei deţin două cetăţenii: cetăţenia statului federativ şi cetăţenia statului-membru.[3]
- Statele federative sânt subiecte de drept internaţional, iar statele-membre sânt doar subiecte de drept intern, cu unele excepţii.
În afara subiectelor federale, în cadrul statului federativ mai pot fi şi teritoriile federale. Teritoriile federale nu au statut de subiecte federale, dar se subordonează autorităţilor publice centrale. În categoria teritoriilor federale sânt incluse districtele federale (SUA, Mexic, Australia etc.), unde sânt amplasate capitalele acestor state. Au unele forme de autonomie datorită necesităţii rezolvării unor probleme naţionale. Ca forme autonome în cadrul federaţiei întâlnim: republici autonome, regiuni autonome, districte naţionale, provincii autonome.
În dependenţă de statutul subiectelor sale, federaţiile sânt clasificate în simetrice şi asimetrice.[4]
[1] Guceac I. „Curs elementar de drept constituţional” , vol. I , Ministerul Afacerilor Interne, Academia de Poliţie „Ştefan cel Mare”, Chişinău 2001, p.103.
[2]Arseni Al. “Drept constituţional şi instituţii politice”, vol. II, Chişinău, 1997, p. 91.
[3] Arseni A., Ivanov V., Suholitco L, op.cit., p. 62-63.
[4] Guceac I., op.cit., p. 106.