Sistemele mixte sânt rezultatul unei combinări de diverse elemente provenite de la cele trei tipuri fundamentale: democraţia, monocraţia şi oligarhia. Regimurile date sânt clasificate în două categorii mari: regimuri mixte prin sistem (prin principii) şi regimuri mixte circumstanţiale.
Regimuri mixte prin sistem (prin principii) se apropie mult de monarhia limitată şi parlamentarismul dualist. Acestea conţin elemente specifice monocraţiei, aristocraţiei şi oligarhiei censitare. Cezarismul democratic cuprinde trăsăturile monocraţiei şi democraţiei.
Regimuri mixte circumstanţiale sânt rezultatul unor împrejurări accidentale. Ele sânt produsul acţiunii mai multor factori ce au loc întîmplător. Ele sânt regimuri de tranziţie. Este greu de făcut o subclasificare. Specific regimurilor date este concentrarea prerogativelor puterii în mâinile preşedintelui, şefului de stat.
Monarhia limitată se caracterizează prin faptul că împuternicirile monarhului sânt limitate prin existenţa şi a altor organe. Aceste organe au o anumită autonomie în atribuţii proprii. Monarhia limitată combină principiul monocratic de guvernământ a unei singure persoane cu participarea la putere a unei aristocraţii nobile şi ereditare, precum şi a unei oligarhii censitare.
Parlamentarismul dualist derivă de la monarhia limitată. Şeful statului îşi păstrează poziţia şi atribuţiile, dar el trebuie să accepte politica dusă de Camerele parlamentului. Un rol important îl are prim-ministrul. El sprijină prerogativele şefului de stat şi totodată are nevoie de sprijinul şi încrederea parlamentului.
Cezarismul democratic este rezultatul combinării monocraţiei cu democraţia. Cezarul exercită puterea de stat în numele poporului deoarece acesta i-a acordat-o prin plebiscit. Este puţin probabil ca cele două principii care definesc cezarismul democratic (cel al guvernământului personal şi cel democratic) să coexiste.[1]
[1] Arseni Al., op. cit., p. 244.