Instaurarea şi aprofundarea unei autentice şi reale democraţii reprezintă unica ambianţă a statului de drept. Constituit tocmai ca “replică” la absolutism, voluntarism, totalitarism, statul de drept este incompatibil cu regimurile politice nedemocratice sau antidemocratice. Determinările democraţiei sunt:
-
universalitatea participării la rezolvarea problemelor publice;
-
consacrarea şi garantarea drepturilor şi libertăţilor publice şi private;
-
pluralismul social;
-
aplicarea principiului majorităţii în activitatea deliberativă a organelor colegiale;
-
descentralizarea administrativă şi realizarea autonomiei autorităţilor locale;
-
instituţionalizarea puterii populare şi promovarea unor mijloace adecvate de exprimare a acesteia (vot universal, egal, direct şi secret, referendum, iniţiativă legislativă populară ).
Instituţionalizarea şi garantarea drepturilor şi libertăţilor omului şi ale cetăţeanului constituie baza a statului de drept. Aceasta, întrucât “domnia legii” trebuie să însemne protecţia şi securitatea individului, pe baza statutului său juridic.
Ordinea juridică coerentă şi ierarhizată – ca premisă a statului de drept – presupune, pe de o parte, articularea în sistem a normelor ce alcătuiesc dreptul, iar, de pe alta, consecinţa logică a celei dintâi, stabilirea unor raporturi de complementarietate şi de conformitate între elementele sistemului juridic normativ. La fundamentul sistemului juridic normativ se află două principii: principiul legalităţii şi principiul constituţionalităţii.
Principiul legalităţii (“principiul juridicităţii”) – poate fi exprimat prin două cerinţe: ordonarea normelor juridice într-un sistem unic şi unitar, armonios şi ierarhizat; respectarea regulilor de drept de către toate subiectele: autorităţi publice, persoane fizice sau juridice.
Principiul constituţionalităţii – cumulează şi articulează mijloacele juridice având ca scop asigurarea conformităţii regulilor dreptului cu Constituţia. Această cerinţă de conformitate poate fi examinată pe două planuri: material - presupune raportarea regulilor dreptului la conţinutul reglementărilor constituţionale; formal - presupune raportarea respectivelor reguli la procedurile instituite de Constituţie pentru emiterea lor.