De dreptul de a obţine statut de refugiat în Republica Moldova beneficiază străinul care are temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe motive de rasa, religie, naţionalitate, apartenenţă la un anumit grup social sau pentru opiniile sale politice, care se află în afara ţării a cărei cetăţenie o are şi care nu poate sau, în virtutea temerilor expuse nu doreşte să se pună sub protecţia acestei ţări; sau care neavând nici o cetăţenie şi aflându-se în afara ţării în care îşi are reşedinţa obişnuită, în virtutea temerilor menţionate, nu poate sau nu doreşte să se reîntoarcă în ţara de origine. Sunt prevăzute şi cazurile când nu poate fi acordat statut stabil de refugiat străinului care:
- a comis o crimă împotriva păcii, împotriva umanităţii sau o crimă de război, în sensul instrumentelor internaţionale;
- a comis, cu intenţie, pe teritoriul Republicii Moldova, înainte sau după solicitarea azilului, o infracţiune pentru care Codul penal prevede o pedeapsă cu închisoare pe un termen de peste 3 ani, ori a comis în afara ţării o crimă gravă de drept comun.
- a comis acte contrare scopurilor şi principiilor ONU;
- prin comportamentul său ori prin apartenenţa sa la o anumită organizaţie sau grupare, prezintă o ameninţare pentru securitatea naţională şi pentru opinia publică;
- are mai multe cetăţenii, şi fără un motiv real bine întemeiat, nu a solicitat protecţia uneia dintre ţările al căror cetăţean este[1].
Statutul de refugiat nu poate fi acordat unui străin care intră, legal sau ilegal, în Republica Moldova dintr-o ţară terţă unde nu a fost persecutat şi unde nu i s-au încălcat drepturile, nu i-au fost periclitate viaţa şi integritatea corporală, de unde nu a fost returnat sau expulzat în sensul prevederilor legii, cu excepţia cazurilor când străinul a intrat în ţară cu scopul de a-şi unifica familia[2].
Cererea de acordare a statutului de refugiat se depune îndată ce:
- solicitantul s-a prezentat într-un punct de control al trupelor de grăniceri pentru trecerea frontierei de stat;
- solicitantul a intrat pe teritoriul Republicii Moldova;
- în ţara de origine a solicitantului cu drept de şedere în Republica Moldova au survenit evenimente care îl determină să ceară protecţie.
Solicitanţii de azil depun o cerere scrisă la Direcţia Principală pentru Refgiaţi. La fel, pot fi depuse la punctele de trecere a frontierei de stat sau la secţiile de poliţie urmând a fi expediate Direcţiei Principale pentru Refugiaţi. În privinţa persoanelor care au solicitat azil la punctele de trecere a frontierei de stat sau la organele de poliţie, în condiţii de confidenţialitate se întocmeşte un proces verbal.
Solicitantului i se eliberează de către organele de poliţie sau cele de la frontieră o adeverinţă provizorie, care ţine loc de document temporar de identitate şi care permite deplasarea până la Direcţia Principală pentru Refugiaţi. Aici se înregistrează cererea de acordare a azilului, toate datele importante oferite de solicitant şi i se eliberează un document care certifică identitatea acestuia şi asigură interdicţia de returnare sau expulzare. În baza informaţiei pregătite de Direcţia Principală pentru Refugiaţi, directorul acesteia ia una din următoarele decizii: privind aprobarea cererii de acordare a statutului de refugiat; privind respingerea cererii de acordare a statutului de refugiat.
Decizia va fi motivată şi se va comunica solicitantului cât mai curând posibil. La cerere, o copie a deciziei se eliberează Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi.
În cazul în care cererea de acordare a statutului de refugiat se respinge, în decizii se va indica dreptul şi termenul în care cererea poate fi atacată, precum şi obligaţia de a părăsi teritoriul Republicii Moldova la expirarea termenului de 15 zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a deciziei privind respingerea cererii.
Decizia de respingere poate fi atacată cu apel la Consiliul pentru Refugiaţi în termen de 10 zile de la comunicare.
Decizia Consiliului pentru Refugiaţi poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel în termen de 5 zile de la comunicarea deciziei.
În practica internaţională sunt câteva cazuri speciale de recunoaştere a refugiaţilor[3].
Refugiaţii sunt civili. O persoană care continuă să desfăşoare o luptă armată împotriva ţării sale de origine din ţara de azil nu poate fi considerat refugiat.
O persoană care fuge pentru a scăpa de urmărirea penală din cauza unei infracţiuni de drept comun comise nu este în mod necesar exclusă de la obţinerea statutului de refugiat. Persoanele condamnate pentru activităţile lor politice pot solicita statutul de refugiat.
Persoanele care au comis crime de război sau încălcări grave ale dreptului umanitar internaţional şi ale dreptului internaţional, ale drepturilor omului inclusiv, cele care au participat la genocid sunt excluse, în mod expres de la protecţia şi asistenţa acordată refugiaţilor.
Homosexualii pot solicita statut de refugiat din cauza persecuţiei căreia pot fi expuşi din cauza apartenenţei lor la un grup social.
[1] Manual referitor la proceduri şi criterii de determinare a statutului de refugiat în baza Convenţiei din 1951 şi a Protocolului din 1967 privind statutul de refugiat.
[2] Legea Republicii Moldova cu privire la statutul refugiaţilor din 25.07.2002 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 2002. – Nr. 20.
[3] Kate Jastram, Marilyn Achiron. UNHCR - Protecţie refugiaţilor, 2002.