La categoria inviolabilităţilor menţionăm: dreptul la viaţă; inviolabilitatea persoanei; inviolabilitatea domiciliului; dreptul la libera circulaţie; dreptul la căsătorie, la ocrotirea familiei şi a copiilor.
Dreptul la viaţă. Articolul 24 din Constituţia Republicii Moldova reglementează şi garantează, pentru prima dată în mod expres, trei drepturi fundamentale: dreptul la viaţă, dreptul la integritate fizică şi dreptul la integritate psihică.
Dreptul la viaţă implică în primul rând, că nimeni nu poate fi privat de viaţa sa în mod arbitrar. Interzicerea pedepsei cu moartea exprimă tendinţa dominantă existentă azi în lume. Pedeapsa cu moartea este nu numai o încălcare a drepturilor naturale ale omului, dar este prin natura sa o cruzime ce foarte rar s-a dovedit dreaptă şi niciodată eficientă.
Interzicerea pedepsei cu moartea exprimă voinţa politică a populaţiei Republicii Moldova, deoarece pedeapsa cu moartea produce efecte ireparabile. Constituţia Republicii Moldova protejează dreptul la viaţă a persoanei numai în sensul ei fizic, această soluţie fiind mai eficientă din punct de vedere juridic. Dreptul la viaţă a fiecărei persoane din Republica Moldova este garantat şi prin încriminarea în Codul Penal al Republicii Moldova a infracţiunilor contra vieţii.
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului stabileşte în articolul 3: „orice om are dreptul la viaţă, libertate şi la inviolabilitatea persoanei.[1]
Dreptul la integritate fizică şi psihică a persoanei. Respectul integrităţii fizice a persoanei stabileşte că nimeni nu poate, să facă obiectul nici unei atingeri în ce priveşte integritatea sa fizică din partea terţelor sau a statului decât dacă această atingere este stabilită de lege în apărarea unui interes colectiv recunoscut ca fiind superior celui al integrităţii individuale. Problema atingerilor aduse integrităţii fizice a persoanei îmbracă două aspecte: atingerile ilegale aduse acestei integrităţi şi atingerile legale ale acestuia.
Atingerile ilegale aduse integrităţii fizice a persoanei sunt sancţionate de dreptul penal. Sunt sancţionate mai întâi, atingerile aduse integrităţii fizice a persoanei de către terţe persoane fără consimţământul victimei, sau uneori şi atingerile aduse integrităţii fizice în prezenţa acestui consimţământ. Articolul 24, aliniatul 2 stipulează că nimeni nu va fi supus la torturi nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante.
Tortura – acţiunile săvârşite de persoane cu funcţii de răspundere prin care se provoacă, în mod intenţionat, unei persoane o durere sau suferinţe puternice, fizice ori psihice, mai ales cu scopul de a obţine de la această persoană sau de la o persoană terţă informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau a face presiuni asupra unei terţe persoane, sau pentru oricare alt motiv bazat pe o formă de discriminare, oricare ar fi ea. Codul penal al Republicii Moldova prevede infracţiuni săvârşite de persoane cu funcţii de răspundere şi pedepseşte penal cazurile de tratament inuman sau degradant faţă de persoanele arestate. Integritatea fizică şi psihică este reglementată şi de un şir de acte internaţionale.
Inviolabilitatea persoanei - este dreptul cetăţeanului de fi şi a se putea comporta liber, de a nu fi ţinut în sclavie sau în orice altă servitaute, de a nu fi supus la munci forţate, de a nu putea fi reţinut, arestat sau exilat, decât în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege şi de a se apăra în orice proces şi în toate fazele acestuia. Inviolabilitatea persoanei, prin conţinutul său, concretizează dreptul oricărui om la libertatea şi la securitatea persoanei sale. În acest sens, nici un cetăţean nu poate fi arestat sau deţinut şi în general, privat de libertatea sa, decât pentru motive legale şi în conformitate cu o procedură legală.
Legislaţia noastră stabileşte că nici o persoană nu poate fi reţinută sau arestată, dacă împotriva ei nu există probe sau indicaţii temeinice că a săvârşit o faptă prevăzută şi pedepsită prin lege. Reţinerea şi arestarea unei persoane sunt pe larg prevăzute în Codul de Procedură Penală, care stabileşte, de altfel şi ce se înţelege prin probe sau indicii temeinice.
Libertatea persoanei implică şi un alt principiu şi anume, că nimeni nu poate fi întemniţat pentru singurul motiv că nu este în măsură să exercite o obligaţie contractuală.
Dreptul la apărare. O componentă a libertăţii persoanei, dar care poate fi considerată şi un drept distinct este dreptul la apărare[2]. Constituţia Republicii Moldova prevede la acest capitol în art. 26: „dreptul la apărare este garantat şi fiecare om are dreptul să reacţioneze independent prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale”[3].
Dreptul la apărare poate avea o accepţiune restrânsă (în sensul folosirii unui apărător) şi o accepţiune largă. În această din urmă accepţiune dreptul la apărare înseamnă totalitatea drepturilor şi regulilor procedurale, care oferă persoanei posibilitatea de a se apăra împotriva acuzaţiilor ce i se aduc, să conteste învinuirile, să scoată ţa iveală nevinovăţia sa. Acelaşi lucru în cauzele civile, unde pârâtul poate folosi toate mijloacele procedurale pentru a dovedi netemeinicia pretenţiilor reclamatului, poate apela în aceste situaţii şi la serviciile unei persoane calificate.
Inviolabilitatea domiciliului. Ca drept fundamental, inviolabilitatea domiciliului este dreptul cetăţeanului de a nu i se pătrunde în locuinţa sa fără învoirea sa, decât în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.
Inviolabilitatea domiciliului este prevăzută în Constituţia Republicii Moldava, care stabileşte: „Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul său în reşedinţa unei persoane fără consimţământul acesteia”[4].
Constituţia prevede că se poate pătrunde în locuinţa unei persoane în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege. Legea prevede cum trebuie efectuată orice vizitare a domiciliului unei persoane de către organele statului, stabilind sancţiuni pentru încălcarea acestei proceduri.
Dreptul la libera circulaţie cuprinde două aspecte: libera circulaţie pe teritoriului statului propriu; libera circulaţie pe teritoriul altor state
Cât priveşte libera circulaţie în statul nostru, aici funcţionează principiul potrivit căruia cetăţenii au dreptul de a circula nestânjenit pe teritoriul statului şi de a-şi stabili acolo unde doresc reşedinţa. O precizare simplă se impune cât priveşte statele federative în care, în funcţie de legislaţia fiecărui stat membru, există munte interdicţii privind exercitarea unor profesii, ocuparea unui loc de muncă, lucrări ce firesc, pun sub anumite rezerve posibilitatea reală de circulaţie.
Cât priveşte libera circulaţie în alte state, aici funcţionează regula în sensul căreia orice persoană este liberă să părăsească orice ţară, inclusiv propria ţară. De asemenea, orice om care se află în mod legal pe teritoriul unui stat are acolo dreptul de a circula liber şi de a-şi alege liber reşedinţa. Articolul 27 din Constituţia Republicii Moldova prevede: „Dreptul la libera circulaţie în ţară e garantat . Oricărui cetăţean al Republicii Moldova îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul in orice localitate din ţară, de a ieşi, de a emigra şi de a reveni în ţară.”
Expulzare . Daca in unele sisteme expulzarea este un ordin care emana de la o autoritate administrativa, în sistemul nostru juridic expulzarea se hotăraşte doar de justitie.
Prin expulzare un stat poate sa oblige o persoana sa paraseascatara, punând astfel capăt în mod silit sejurului . In dreptul nostru numai cetaţenii străini şi apatrizii pot fi expulzaţi de pe teritoriul satatului, însă cetaţenii Republicii Moldova, indiferent de circumstanţe nu pot fi expulzaţi din propria ţară. Expulzarea este o masura luată pentru ocrotirea ordinii de drept, a ordinii economice sau juridice, a siguranţei statului sau pentru ofense aduse statului de reşedinţă sau unui stat strain.
Extradarea este o forma de silire a unui străin de a părăsi teritoriul statului. La fel ca şi expulzarea nu poate fi aplicată cetaţenilor proprii . Spre deosebire de expulzare, extradarea începe din momentul depunerii cererii din partea unui stat străin. Scopul său este impiedicarea refugierii unor infractori pe teritoriul altor state pentru a scapa de raspunderea penală . Extradarea se poate face doar in baza unei convenţii internaţionale şi în condiţii de reprocitate şi extradarea se hotaraşte doar de justiţie
Dreptul la căsătorie, ocrotirea familiei şi a copiilor. Acest drept înseamnă libertatea căsătoriei care trebuie să fie liber consimţită de către viitorii soţi. Constituţia şi legile recunosc şi garantează dreptul de a se căsători şi de a întemeia familia, bărbatului şi femeii începând de la o vârstă nobilă. Nici o căsătorie nu se poate încheia fără consimţământul liber şi deplin al viitorilor soţi. În conţinutul acestui drept fundamental intră şi dreptul ce implică obligaţii din partea statului pe teritoriul căruia se află beneficiarii acestui drept. În acest sens legislaţia cuprinde dispoziţii de ocrotire pe care le cere condiţia de minor. Orice copil trebuie să fie înregistrat după naştere şi să primească un nume, să dobândească o cetăţenie. Statul trebuie să sprijine material familiile cu copii, să asigure educaţia prin şcoală (gratuitatea şi obligativitatea unor trepte de învăţământ), să garanteze pregătirea pentru o profesie şi condiţii de muncă adecvate pentru tineri etc.
[1] Cârnaţ Teodor. op.cit. p.66-76
[2] Ioan Muraru „ Drept constituţional şi instituţii politice” (Bucureşti, 1991, p. 72);
[3] Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994 (art. 26, alin. 1şi 2);
[4] Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994 (art. 29, alin. 1);