La drepturile garanţii se referă: dreptul de petiţionare; dreptul celui vătămat într-un drept al său printr-un act legal al unui organ de stat de a cere organelor competente, în condiţiile prevăzute de lege, anularea actului şi repararea pagubei.[1]
Dreptul de petiţionare. Ca drept fundamental, dreptul de petiţionare este posibilitatea pe care o au cetăţenii de a se adresa organelor de stat, unităţilor economice şi altor organizaţii cu propuneri, sesizări, reclamaţii şi cereri privind interese personale sau obşteşti şi obligaţia acestor organisme de a primi, examina şi rezolva petiţiile, precum şi de a comunica petiţionarilor soluţiile adoptate.
În sistemul nostru juridic, dreptul de petiţionare se prezintă şi ca o garanţie a exercitării efective a tuturor celorlalte drepturi, fiind o garanţie juridică generală.
Formele prin care se realizează dreptul de petiţionare sunt: propunerile, sesizările, reclamaţiile şi cererile. Exercitarea dreptului de petiţionare permite cetăţenilor de a se adresa cu petiţii autorităţilor publice, unităţilor economice şi altor organizaţii. Aceste organisme statale obşteşti sau particulare au obligaţia de a primi, examina şi rezolva petiţiile cetăţenilor în condiţiile şi termenele prevăzute prin lege.
Dreptul celui vătămat într-un drept al său printr-un act ilegal al unui organ de stat de a cere organelor competente, în condiţiile prevăzute de lege, anularea actului şi repararea pagubelor. Strâns legat prin conţinutul său de dreptul de petiţionare, acest drept apare tot ca o garanţie juridică generală a exercitării drepturilor fundamentale. În temeiul acestui drept cetăţeanul are dreptul de a se plânge organelor competente împotriva oricărei vătămări din partea oricărui organe de stat ar veni, organ legiuitor, organ al administraţiei, judecătoresc sau al procuraturii. El poate cere organelor competente atât anularea actului şi implicit, repararea pagubelor pot fi cerute atât organului care a emis actul, cât şi organului ierarhic superior acestuia. Dacă legea permite, anularea actului şi reportarea pagubei se poate cere şi alte organe de stat declarate competente.
[1] Cârnaţ Teodor. op.cit. p.91-97