Principiul autonomiei. Principiul dat îşi are originea în teoria separaţiei puterilor în stat. Articolul 6 al Constituţiei Republicii Moldova prevede: „În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sânt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţionale”. Puterea legislativă e exercitată de către Parlament, astfel articolul 60 din Constituţie atribuie Parlamentului calitatea de organ reprezentativ suprem al poporului şi unica autoritate legislativă a statului. Autonomia Parlamentului poate avea loc numai în limitele constituţiei cu condiţia asigurării respectului legalităţii în întregime.
Principiul legalităţii obligă toate subiectele raporturilor juridice să respecte în activitatea sa legea. Deputaţii nu trebuie să încalce normele interne ale parlamentului deoarece adoptarea unor acte legislative printr-o procedură neprevăzută sau greşită va lovi cu nulitate actul adoptat. Principiul pluralismului de opinii. Principiul dat este consfinţit de articolul 5, alin.1, din Constituţia Republicii Moldova: „Democraţia în Republica Moldova se exercită în condiţiile pluralismul politic, care este incompatibil cu dictatura şi cu totalitarismul.” Asociindu-se în formaţiuni politice, deputaţii se conduc după propria opinie politică. Libertatea şi independenţa exprimării opiniilor este garantată de către Constituţia Republicii Moldova. Astfel, articolul 71 prevede: „Deputatul nu poate fi persecutat sau tras la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile exprimate în exercitarea mandatului.”
Principiul colegialităţii presupune colaborarea deputaţilor în exercitarea atribuţiilor lor. Deputaţii doar în ansamblu reprezintă poporul. Astfel, pentru a adopta un act legislativ este nevoie de cvorum. Conform prevederilor Constituţiei Republicii Moldova, legi organice se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, după cel puţin două lecturi; legile ordinare - cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi. Cvorumul necesar pentru adoptarea anumitor acte legislative este definit sub noţiunea de „majoritate”. Majoritatea poate fi:
- simplă: se obţin un număr de voturi egal cu jumătate plus unu din cei prezenţi;
- absolută: 50%+1 de voturi ai deputaţilor aleşi;
- relativă: în cazul când sânt puse la vot mai multe propuneri, majoritatea relativă obţine opţiunea care a luat cele mai multe voturi;
- calificată: 2/3 de voturi ai deputaţilor aleşi.[1]
Principiul transparenţei. Poporul este titularul suveranităţii, de aceea ei trebuie să ştie cum utilizează reprezentanţii săi puterea încredinţată. Constituţia Republicii Moldova (art.65, alin.1) prevede că şedinţele Parlamentului sânt publice. Totodată acest principiu presupune publicarea dezbaterilor parlamentare şi publicarea actelor legislative adoptate. Legea este publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Nepublicarea legii atrage inexistenţa acesteia.[2]
[1] Tămaş S., Dicţionar Politic. Instituţiile democraţiei şi cultura civică, Casa de cultură şi presă „Şansa”, Bucureşti 1996, p. 152.
[2] Constituţia Republicii Moldova adoptată la 29 iulie 1994 cu modificări la data de 12 decembrie 2002, art. 76.