Mandat (lat. mandatum – ceea ce este încredinţat) – împuternicire dată de cetăţeni unei persoane aleasă de ei pentru a vorbi şi a acţiona în numele lor.
Mandatul parlamentar – împuternicire dată unui deputat să exprime doleanţele şi voinţa cetăţenilor ce l-au ales în organele reprezentative ale statului.[1] Totodată mandatul înseamnă simultan misiunea încredinţată de către alegatori unui ales şi durata acestei misiuni.[2]
Doctrina naţională a dreptului constituţional, inclusiv principalele izvoare de drept constituţional (Constituţia, Legea despre statul deputatului în Parlament), nu interpretează noţiunea de mandat parlamentar. Totuşi el poate fi definit prin următoarele:
- mandatul parlamentar este mijloc intermediar între popor ca deţinător al suveranităţii naţionale şi reprezentanţii acestuia în organul legislativ al statului;
- deţinătorii mandatului parlamentar poartă denumirea de deputaţi. În sisteme cu parlamente bicamerale o cameră este denumită Adunarea deputaţilor (a reprezentanţilor), iar cealaltă – Senat, membrii săi fiind numiţi senatori.
- mandatul parlamentar rezultă cu preponderenţă din alegerile parlamentare. Deputaţii sânt aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat;
- conţinutul mandatului parlamentar este determinat de normele de drept constituţional cuprinse în Constituţie, de Legea despre statutul deputatului în Parlament, de Regulamentul Parlamentului;
- mandatul parlamentar este general: datorită acestui fapt exercitarea lui nu este condiţionată de necesitatea aprobării fiecărui act de către alegători;
- încetarea mandatului parlamentar are loc în funcţie de sistemul electoral aplicat în procesul de formare a Parlamentului sau, în alte cazuri, strict determinate de legislaţie.[3]
Natura juridică a mandatului parlamentar
Mandatul parlamentar este o împuternicire de a reprezenta. Politiceşte el este o convenţie între alegatori şi cei care aspiră la dobândirea mandatului, având la baza o platformă electorală. Juridiceşte el semnifică o funcţie publică al cărei conţinut este predeterminat prin lege. Titularul său este investit prin alegeri.
Mandatul este reprezentativ (nu imperativ) şi ca atare este constituit în absenţa oricărei proceduri de revocare. Fiecare parlamentar reprezintă Naţiunea în întregul ei.
Mandatul parlamentar nu este un mandat de drept civil pentru ca nu intervine în sfera raporturilor juridice civile şi nu rezultă dintr-un contract. El este rezultatul manifestării de voinţă colectivă a corpului electoral. Mandatul parlamentar este un mandat de drept constituţional. El are următoarele trăsături principale:
Mandatul parlamentar este general, parlamentarul fiind reprezentantul întregii Naţiuni si pentru toate interesele ei.[4] Caracteristica dată şi-a găsit confirmarea în art.68, alin.1, din Constituţia Republicii Moldova care consacră: „În exercitarea mandatului, deputaţii sânt in serviciul poporului”.
Mandatul parlamentar este independent. Independenţa mandatului presupune că deputaţii (senatorii) nu acţionează în baza unor instrucţiuni date de alegători. Ei procedează conform convingerilor sale. Deciziile reprezentanţilor desemnaţi prin alegeri nu necesită aprobare de popor pentru a căpăta valoare juridică.
Mandatul parlamentar este irevocabil. Este o garanţie suplimentară a independenţei şi presupune imposibilitatea revocări deputaţilor ori senatorilor aleşi înainte de expirarea mandatului. Articolul 68, alin.2, din Constituţia Republicii Moldova, Legea despre statutul deputatului în Parlament (art.2) stabilesc: „Orice mandat imperativ este nul”. [5]
Mandatul parlamentar are un conţinut predeterminat, drepturile şi obligaţiile ce revin parlamentarului fiind stabilite prin Constituţie şi prin legi.
[1] Tămaş S., op.cit, p. 152.
[2] http://www.parlament.md/glossary/dicts/
[3] Guceac I., op.cit., p.304-305.
[4] http://idd.euro.ubbcluj.ro/interactiv/cursuri/GheorgheButa/PARLAMENTUL.htm
[5] Guceac I. „Curs elementar de drept constituţional” , vol. II, Universitatea de Stat din Moldova, Chişinău 2004, p. 306