Deputaţii, fiind reprezentanţii poporului şi exercitând suveranitatea naţională în numele lui, trebuie să se bucure de anumite garanţii şi condiţii specifice care le-ar permite exercitarea liberă a înaltei funcţii. Activitatea lor trebuie efectuată fără nici o presiune atât din interiorul ţării, cât şi din exteriorul ei. Realizarea principiilor autonomiei, independenţei şi transparenţei în activitatea parlamentarilor se află în raport direct cu gradul de protecţie a mandatului.[1] Atât timp cât deputaţii vor fi supuşi unei influenţe, indiferent de sursa acesteia, nu putem vorbi de exercitarea suveranităţii în numele poporului.
O funcţionare normală a întregului sistem politic şi juridic impune protejarea eficientă a mandatului parlamentar. Categoria măsurilor de protecţie cuprinde: indemnizaţii, incompatibilităţi şi imunităţi.[2]
- a) Indemnizaţii sau alte forme de sprijin material.
Parlamentarii se află în exercitarea unei funcţii publice, de aceea ei sânt retribuiţi pentru munca depusă. Dacă pentru cetăţenii simpli indemnizaţiile servesc drept plata pentru munca depusă, pentru parlamentar se consideră şi ca forme de protecţie a mandatului. Indemnizaţiile parlamentarilor sânt divizate în două categorii de plăţi: una fixă (salariul) şi alta variabilă (legată de participarea la şedinţe).[3] Componenţa indemnizaţiilor deputaţilor Republicii Moldova:
- salariul de bază. Este stabilit de Legea salarizării.
- sporul pentru vechime în muncă, al cărui cuantum este stabilit prin hotărârea Parlamentului.
- spor pentru grad ştiinţific al cărui cuantum este stabilit de legislaţia în vigoare.
- indemnizaţia zilnică pentru participare la lucrările în plen, în comisie sau la şedinţele Biroului permanent.
- diurnele al cărei cuantum este stabilit de Parlament.
Deputaţii care nu dispun de spaţiu locativ în municipiul Chişinău sânt asiguraţi cu apartament de serviciu pe durata mandatului. În cazul neasigurării cu apartament de serviciu, deputatului i se acorda o indemnizaţie lunara neimpozabilă pentru chirie.[4] Deputaţii în Parlamentul Republicii Moldova au dreptul la concediu anual plătit, la concediu pentru interesele personale şi la concediu medical. În perioada de exercitare a mandatului de deputat, contractul de muncă se suspendă. După expirarea mandatului, deputatului i se garantează locul de muncă (serviciu) anterior, iar in lipsa acestuia (in caz de lichidare a unităţii, de reorganizare a ei, de reducere a statutului de personal etc.) i se acorda un loc de munca (serviciu) echivalent la aceeaşi unitate sau la alta, cu consimţământul lui. După expirarea mandatului, funcţia de deputat în Parlament se asimilează funcţiilor publice de rangul întâi prevăzute de Legea serviciului public. Deputatului i se conferă pe viaţă gradul de „Consilier de stat al Republicii Moldova de clasa I”.b) Incompatibilităţi. Incompatibilitatea cu funcţia de parlamentar este stabilită în virtutea teoriei separaţiei puterilor în stat. Cei care ocupă funcţii în puterea legislativă nu pot ocupa funcţii în alte ramuri ale puterii de stat. Dacă am admite că deputatul ar ocupa concomitent şi unele funcţii din domeniul public sau privat, ar interveni unele consecinţe negative: lipsa la unele şedinţe ale Parlamentului, timp insuficient pentru examinarea proiectelor de legi, dependenţa materială de funcţia cumulată etc.[5]Conform articolului 70, alin.1, din Constituţia republicii Moldova, „Calitatea de deputat este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii retribuite, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice”. Legea Republicii Moldova despre statutul deputatului in Parlament (art.3.) consacră că mandatul de deputat este incompatibil cu:a) funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova;b) funcţia de membru al Guvernului;c) funcţia de avocat parlamentar;d) exercitarea oricărei alte funcţii remunerate, inclusiv a funcţiei acordate de un stat străin sau organizaţie internaţionala, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice desfăşurate în afara programului stabilit de Regulamentul Parlamentului.Deputatul care se află în unul din cazurile de incompatibilitate prevăzute va demisiona, în termen de 30 de zile de la data validării mandatului, din funcţia incompatibila cu mandatul de deputat. În decursul a 30 de zile de la validarea mandatului deputatul trebuie sa declare Biroului permanent orice activitate extraparlamentara pe care va continua sa o desfăşoare. La începutul fiecărei legislaturi, Comisia juridică pentru numiri şi imunităţi examinează declaraţiile deputaţilor sub aspectul incompatibilităţii activităţii.[6]c) Imunităţile sânt stabilite prin norme constituţionale şi legi. Ele au un caracter imperativ, un deputat sau o grupă de deputaţi nu pot renunţa la ele. Imunităţile nu trebuie confundate cu privilegii. Legea privind statutul deputaţilor în Parlament (art.9) stabileşte că imunitatea parlamentara are ca scop protejarea deputatului în Parlament împotriva urmăririlor judiciare şi garantarea libertăţii lui de gândire şi de acţiune. În teoria dreptului parlamentar sânt recunoscute şi legiferate două forme de imunităţi: inviolabilitatea şi iresponsabilitatea juridică.Iresponsabilitatea. Articolul 9, aliniatul 2, din Legea privind statutul deputaţilor în Parlament prevede: „Deputatul nu poate fi persecutat sau tras la răspundere juridică sub nici o formă pentru opiniile politice sau voturile exprimate în exercitarea mandatului.” De regulă, acest model de iresponsabilitate exclude atât urmăririle penale, cât şi acţiunile civile cu interes dăunător intentate contra unui parlamentar. Regula iresponsabilităţii se aplică doar actelor ce ţin nemijlocit de funcţiile parlamentare: propuneri, amendamente, interpelări şi voturi exprimate în şedinţe plenare şi în comisii, raporturi depuse pe numele unei comisii, acte săvârşite în cadrul unei misiuni încredinţate de către organele Parlamentului.[7] Inviolabilitatea. Articolul 70, alin.3, din Constituţia Republicii Moldova consacră: „deputatul nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat, cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă, sau trimis în judecată fără încuviinţarea Parlamentului, după ascultarea sa.”Cererea la reţinere, arest, percheziţie sau trimitere în judecată penală ori contravenţionala este adresată Preşedintelui Parlamentului de către Procurorul General. Preşedintele Parlamentului o aduce la cunoştinţa deputaţilor în şedinţă publică în cel mult 7 zile de la parvenirea acesteia şi o trimite de îndată spre examinare Comisiei juridice pentru numiri şi imunităţi. Aceasta, în cel mult 15 zile va adopta o hotărâre care va constata existenţa unor motive temeinice pentru aprobarea cererii. Hotărârea comisiei este adoptată prin votul secret a cel puţin jumătate plus unu din membrii ei.[8]Raportul comisiei este supus examinării şi aprobării în Parlament imediat, în cel mult 7 zile de la prezentarea acestuia. Parlamentul decide asupra cererii Procurorului General cu votul secret al majorităţii deputaţilor aleşi. Acţiunea penala împotriva deputatului poate fi intentata numai de Procurorul General.În caz de infracţiune flagranta, deputatul poate fi reţinut la domiciliu pe o durata de 24 de ore numai cu încuviinţarea prealabila a Procurorului General. Acesta va informa neîntârziat Preşedintele Parlamentului asupra reţinerii.Inviolabilitatea este limitată de durata mandatului parlamentar. La expirarea acestuia deputatul devine un cetăţean obişnuit.[9]
[1] Popa V. „Drept parlamentar”, Universitatea Liberă Internaţională din Moldova, Chişinău 1999, p. 94.
[2] Popa V., op.cit., p. 96.
[3] Popa V., op.cit., p. 104
[4] Legea Republicii Moldova despre statutul deputatului in Parlament, art.26, alin.7.
[5] Popa V., op.cit., p.97.
[6] Legea Republicii Moldova despre statutul deputatului in Parlament, art. 5-7.
[7] Guceac I. „Curs elementar de drept constituţional” , vol. II, Universitatea de Stat din Moldova, Chişinău 2004,
- 317.
[8] Legea Republicii Moldova despre statutul deputatului in Parlament, art. 10, alin.2.
[9] Guceac I., op.cit. 318