Dobîndirea mandatului se referă la procesul desemnării şefului de stat. Acest proces depinde de forma concretă de guvernământ. De modul de dobîndire a mandatului prezidenţial sunt direct legate atribuţiile pe care le întruneşte şeful statului şi, de asemenea, raporturile dintre Preşedinte şi celelalte instituţii de vârf ale puterii în stat şi anume Parlamentul şi Guvernul.
Se cunosc patru modalităţi de dobândire a mandatului şefului de stat:
Dobîindirea mandatului (sau desemnarea şefului de stat) pe cale ereditară se întâlneşte în cazul monarhiilor, care au în frunte un monarh. Este caracteristic faptul că în monarhii puterea supremă în stat aparţine unei singure persoane; de cele mai multe ori această putere îi este transmisă pe viaţa; şi puterea monarhului este ereditară. Mai rar putea fi întâlnită şi monarhia electivă, bazată pe principiul eligibilităţii monarhului. Puterii monarhului treptat i s-au impus anumite limitări: în monarhiile constituţionale, în deosebi de tip parlamentar, puterea monarhului este limitată prin Constituţie, care institue un control riguros din partea societăţii. În astfel de sisteme constituţionale monarhia ereditară coexistă împreună cu parlamentul (Anglia, Suedia, Japonia).
Desemnarea şefului de stat prin vot universal se foloseşte în regimurile prezidenţiale şi semiprezidenţiale. În aceste ţări (SUA, Franţa, Finlanda) Preşedintele este ales de către întreg poporul, prin sufragiu universal şi în acest caz legitimitatea sa democratică este suportată de faptul că el beneficiază de mandatul popular.
Şeful statului poate fi desemnat şi de către Parlament, în acest caz el aflîndu-se oarecum în dependenţă faţă de Legislativ. În această situaţie, Parlamentul devine de fapt adevaratul forum politic de guvernare. Deosebim doua categorii de state: state în care parlamentul alege direct şeful statului (Republica Moldova, Grecia, Israel ); şi state în care Parlamentul alege un organ colegial în calitate de şef de stat ( fostele state socialiste ).
Desemnareaa şeful de stat prin intermediul unui colegiu electoral constă în alegerea Preşedintelui de către un corp electoral special alcătuiţi din toţi membrii organelor reprezentative general–naţionale şi din reprezentanţi ai organelor reprezentative regionale sau locale. De exemplu, în India Preşedintele este ales de către un colegiu electoral compus din membri aleşi de Parlament şi de către adunările legislative ale statelor federale.[1]Modalitatea de desemnare a şefului de stat se face în dependenţă de stadiul social, economic, politic şi cultural de dezvoltare pe care l-a atins un popor. De asemenea, un rol principal îl joaca tradiţiile istorice acumulate; şi, cum istoria fiecărui stat este unică, e şi firesc ca desemnarea şefului de stat să difere de la un sta la altul.
După modificările operate în textul Constituţiei la 5 iulie 2000, Preşedintele Republicii Moldova este ales de către Parlament prin vot secret.
Conform Legii nr. 113 cu privire la procedarea de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova[2], alegerile pentru un nou Preşedinte al Republicii Moldova se desfasoară cu cel mult 45 de zile înainte de ziua expirării mandatului Preşedintelui în exerciţiu.
Atunci însa când intervine vacanţa funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova în urma demiterii, demisiei, imposibilitaţii definitive de a exercita atribuţiile sau decesul, alegerile pentru un nou Preşedinte al Republicii Moldova se vor organiza în termen de 2 luni de la data când a intervenit vacanţa funcţiei.
Data alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova se stabileste prin hotărîrea Parlamentului. Faţă de candidaţii la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, sunt înaintate următoarele condiţii: să fie cetatean al Republicii Moldova cu drept de vot şi să aibă 40 de ani împliniţi; să fi locuit sau să locuiască permanent pe teritoriul Republicii Moldova nu mai puţin de 10 ani; să posede limba de stat.
Conform prevederilor art. 5 al Legii nr. 113 candidatura pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova poate fi propusă, începând cu ziua fixării datei alegerilor, de către:
persoana care îşi înaintează propria candidatură susţinută de cel puţin 15 deputaţi;
un grup de cel puţin 15 deputaţi. Dacă deputaţii au semnat propunerea candidatului pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova atunci ei nu sunt în drept să mai semneze şi o alta, sub sancţiunea nulităţii oricărei semnături ulterioare. Nu se admite retragerea semnăturii din propunerea candidaturii pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova.
Candidatul la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova poate sa-şi retragă candidatura în orice moment până la declararea începutului votării.
Alegerile pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova se desfăşoară la şedinţa publica specială a Parlamentului la data stabilita. Fiecare candidat are dreptul de a se adresa Parlamentului cu o scurtă alocuţiune şi de a răspunde la întrebările deputaţilor.
Potrivit art. 8 al Legii 113, votarea pentru candidaţii la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova se efectuiază în mod secret.
Este ales candidatul care a obţinut votul a trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi. Dacă nici un deputat nu a întrunit numărul necesar de voturi, se organizează un al doilea tur de scrutin între primii doi candidaţi stabiliţi în ordine descrescătoare a numărului de voturi obţinute în primul tur.[3]
Dacă la turul întâi a participat un singur candidat care nu a acumulat numărul necesar de voturi sau dacă în turul al doilea nici un candidat nu a acumulat numărul necesar de voturi, se organizează alegeri repetate.
În cazul eşecului alegerilor repetate, Preşedintele în exerciţiu dizolvă Parlamentul şi stabileşte data alegerilor parlamentare. O astfel de situaţie a avut loc la finele anului 2000 (când nu s-a reuşit alegerea şefului de stat) şi începutul anului 2001 (dizolvarea Parlamentului şi organizarea alegerilor parlamentare anticipate la 25.02.2001).[4] Atunci, în corespundere cu Constituţia şi cu avizul definitiv al curţii constituţionale din 26 decembrie 2000, Preşedintele a declarat dizolvarea Parlamentului de legislatura a XIV-a şi a stabilit data pentru desfăşurarea alegerilor parlamentare anticipate.[5]
Potrivit reglementărilor conţinute în Legea nr. 113, alegerile repetate au loc în termen de 15 zile de la ultimele alegeri ordinare în care nu a fost ales Preşedintele Republicii Moldova. Dacă şi după alegerile repetate Preşedintele Republicii Moldova nu va fi ales, Preşedintele în exerciţiu dizolvă Parlamentul şi stabileşte data alegerilor în noul Parlament .
Comisia specială totalizează rezultatele votării şi prezintă informaţia respectivă Parlamentului. În baza informaţiei prezentate de comisia specială, Parlamentul adoptă o hotărâre prin care confirmă alegerea Preşedintelui Republicii Moldova. Hotărârea Parlamentului şi actele comisiei speciale se prezintă imediat Curţii Constituţionale.
Conform art. 79 din Constituţie, validarea rezultatelor alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova se face de către Curtea Constituţională.
Curtea Constituţională, în termen de 3 zile de la primirea hotărârii Parlamentului privind alegerea Preşedintelui Republicii Moldova, examinează în şedinţă publică constituţionalitatea alegerii Preşedintelui Republicii Moldova şi emite o hotărâre cu privire la validarea rezultatelor alegerilor, care se publică imediat. În cazul în care Curtea Constituţionala nu validează rezultatele alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, se organizează, în termen de 3 zile de la pronunţarea hotărârii respective, alegeri noi, conform procedurii stabilite de aceeaşi lege.
Candidatul a cărui alegere a fost validată, la cel târziu 45 de zile după alegeri depune, jurământ în faţa Parlamentului şi a Curţii Constituţionale.
[1] Ioan Muraru, Drept Constituţional şi instituţii politice, Vol.II Editura ACTAMI, Bucureşti, 1995, p. 213
[2] Legea Republicii Moldova cu privire la procedarea de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova, nr. 1234- XIV din 22. 09. 2000, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 139-140/996 din 02. 11 2000
[3] Constituţia Republicii Moldova, cu modificările şi completările din 5 iulie 2000, Chişinău 2000, art. 78.
[4] Maria Orlov, Drept Administrativ, Editura EPIGRAF, Ghişinău 2001, p. 48.
[5] Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 166-168, 2000, p. 48