Reglementarea constituţională a regimului incompatibilităţilor funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova o găsim în art. 81 din Constituţie. Conform prevederilor alin. (1) al acestui articol,,, calitatea de Preşedinte al Republicii Moldova este incompatibilă cu exercitarea oricărei altei funcţii retribuite”.
Incompatibilităţile sînt mijloace de protecţie a mandatului prezidenţial. Analizînd tipurile de incompatibilitaţi stabilite de diferite Constituţii ale statelor lumii pentru funcţia de Preşedinte, putem evidenţia trei categorii generale:
- incompatibilitatea între funcţia de Preşedinte şi calitatea de membru al vreunui partid politic;
- incompatibilitatea între funcţia de Preşedinte şi orice altă funcţie publică, indiferent de natura funcţiei şi de domeniul în care aceasta se exercită;
- incompatibilitatea cu orice funcţie privată.[1]
Activităţi artistice, publicistice sau de cercetare ştiinţifică, care ar presupune şi valorificarea rezultatelor acestora nu au un caracter de prestaţiei permanentă şi, prin urmare, nu se atribuie la categoria de,,funcţii retribuite”, care sunt interzise de art.81 alin. (1) al Constituţiei.
Cealaltă componentă a sistemului de protecţie a mandatului prezidenţial o constitue imunităţile.
Preşedintelui Republicii Moldova se bucură de imunitate, în sensul că,,el nu poate fi tras la răspundere juridică pentru opiniile exprimate în exercitarea mandatului”.[2] Se înţelege că şeful statului rămâne imun de răspundere atât timp cât actele sau faptele sale, săvârşite în exerciţiul mandatului, sunt compatibile cu funcţia sa, adică fac parte din prerogativele pe care i le conferă funcţia. Dacă însă prerogativele acestea sunt depăşite sau încălcate, atunci este ridicată problema răspunderii Preşedintelui, în funcţie de natura şi gravitatea faptelor care i se imputa.
În conformitate cu prevederile art. 81 alin. (3) al Constituţia Republicii Moldova, Parlamentul poate hotărî punerea sub acuzare a Preşedintelui Republicii Moldova, cu votul a cel puţin doua treimi din numărul deputaţilor aleşi, în cazul în care săvârşeşte o infracţiune. În aceste cazuri competenţa de judecată aprţine Curţii Supreme de Justiţie, în condiţiile Legii. Preşedintele se consideră demis de drept la data rămânerii definitive a sentinţei de condamnare.
[1] Victor Popa, Drept parlamentar, Chişinău, p. 100
[2] Constituţia Republicii Moldova, art. 81, alin. (2)