Autoritatea judecătorească, conform teoriei separării puterilor în stat, reprezintă prin sine sistemul organelor judiciare ale statului, ce înfăptuiesc justiţia.
Autoritatea judecătorească îşi are organele sale proprii şi specifice, care, spre deosebire de instituţiile de drept, nu reglează relaţii sociale, ci determină formele organizării, structurii şi activităţii autorităţii judecătoreşti, formele realizării justiţiei ş.a.
În corespundere cu legislaţia în vigoare, în Republica Moldova autoritatea judecătorească este reprezentată prin sistemul instanţelor judecătoreşti, Consiliul Superior al Magistraturii şi procuratură. Acest nou sistem este stipulat în Capitolul IX din Constituţie “Autoritatea Judecătorească”, precum şi prin legile organice respective.
Conform legislaţiei, autoritatea judecătorească este independentă, separată de puterea legislativă şi puterea executivă şi are atribuţii proprii. Justiţia se înfăptuieşte în numele legii[1].
Referindu-ne la funcţiile autorităţii judecătoreşti, menţionăm că funcţia de bază este, evident, înfăptuirea justiţiei. Dar, pe lângă aceasta, autoritatea judecătorească realizează o multitudine de alte funcţii, fapt ce se explică prin particularităţile sistemului judecătoresc, a cărei structură constă din organe, diferite după statutul lor, ce îndeplinesc diferite roluri social-juridice, soluţionând diverse cauze. Subiectele autorităţii judecătoreşti (Curtea Supremă de Justiţie, judecătoriile ş.a.) realizează următoarele funcţii: examinează şi soluţionează în limitele competenţei sale litigii civile, penale, administrative ş.a., menţinerea ordinii de drept, protecţia diferitelor forme de proprietate, asigurarea protecţiei judiciare a drepturilor politice, sociale, economice, civile ş.a., educaţia culturii juridice, respectul faţă de normele moralei sociale şi faţă de valorilor umane[2].
Autoritatea judecătorească înfăptuieşte justiţia în scopul apărării şi realizării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor şi ale asociaţiilor acestora, ale întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor. Instanţele judecă toate cauzele privind raporturile juridice civile, administrative şi penale, precum şi orice alte cauze pentru care legea nu stabileşte o altă competenţă. Înfăptuind justiţia, instanţele judecătoreşti apără orânduirea statală şi constituţională a Republicii Moldova de orice atentat.
O trăsătură distinctă a autorităţii judecătoreşti o reprezintă participarea reprezentanţilor poporului la înfăptuirea justiţiei. Astfel, în Constituţia Republicii Moldova e stipulat caracterul public al dezbaterilor judiciare: “În toate instanţele judecătoreşti şedinţele de judecată sunt publice. Judecarea proceselor în şedinţă închisă se admite numai în cazurile stabilite prin lege, cu respectarea tuturor regulilor de procedură”[3].
O caracteristică obligatorie a autorităţii judecătoreşti o reprezintă caracterul autoritar al împuternicirilor instanţelor de judecată. Aceasta se manifestă prin faptul că ordinele şi dispoziţiile emise de instanţe la îndeplinirea împuternicirilor lor sunt obligatorii fără excepţie pentru toate organele de stat, organizaţii, persoane juridice şi fizice. Executarea ordinelor judecătoreşti şi realizarea hotărârilor lor este garantată prin puterea de stat.
Independenţa autorităţii judecătoreşti presupune că instanţele de judecată activează de sine stătător (fără vreun amestec din exterior şi fără a fi supuse), cu puterile sale, dispunând spre înfăptuirea funcţiilor sale de toate împuternicirile necesare, atribuite prin lege. Hotărârea instanţei de judecată nu necesită vreo confirmare. Sentinţa sau hotărârea judecătorească concretă, ce capătă putere de lege, este obligatorie de executat. Caracterul obligatoriu al sentinţelor şi ale altor hotărâri judecătoreşti definitive este specificat în art. 120 al Constituţiei Republicii Moldova: “Este obligatorie respectarea sentinţelor şi a altor hotărâri definitive ale instanţelor judecătoreşti, precum şi colaborarea solicitată de acestea în timpul procesului, al executării sentinţelor şi a altor hotărâri judecătoreşti definitive”[4].
[1] Corupţia şi accesul la justiţie în viziunea societăţii şi a experţilor // Caraşciuc Lilia, Obreja Efim ş.a. - Chişinău: Transparency International - Moldova, 2002.- P. 47.
[2] Мартынчик Е. О судебной власти Молдовы, p. 7.
[3] Art. 117 din Constituţia Republicii Moldova. - Chişinău, 1994.
[4] Art. 120 din Constituţia Republicii Moldova. - Chişinău, 1994.