Obiectul dreptului execuţional civil constă din urmărirea veniturilor şi bunurilor debitorului ce pot fi supuse executării silite dacă, potrivit legii, sunt urmăribile şi numai în măsura necesară pentru realizarea drepturilor creditorilor.
În cazul executării silite directe, obiectul executării silite se răsfrînge asupra bunurilor ce formează obiectul raportului juridic recunoscut prin hotărâre judecătorească sau prin alt titlu executoriu.
În cazul executării silite indirecte, obiectul urmăririi este aparte, anume în sensul că el se extinde asupra bunurilor mobile sau imobile ale datornicului, acestea urmând să fie valorificate, în vederea satisfacerii creanţei. De aceea, în acest din urmă caz ne aflăm în prezenţa unei executări prin echivalent, iar nu în natură.
Regula generală şi care se desprinde din textele menţionate mai sus este aceea că pot forma obiect al executării silite numai bunurile deţinute de debitor cu titlu de proprietar, iar nu şi cele pe care le deţine în numele altuia.
Sistemul dreptului execuţional civil este constituit din totalitatea organelor de stat competente întru punerea în aplicare a titlului executoriu sau a altui înscris cu astfel de putere.
Conform Legii cu privire la sistemul de executare silită nr. 204-XVI din 06.07.2006, sistemul de executare silită include:
- Ministerul Justiţiei;
- Departamentul de executare;
- oficiile de executare;
- alte organe prevăzute de lege.