Pin It

1.    Noţiunea şi elementele raportului juridic execuţional civil.

Raportul executional civil constă în relaţiile sociale de executare silită reglementate de normele juridice execuţional civile, relaţii statornicite între subiectele procedurii de executare (executorul judecatoresc, debitor, creditor) potrivit cărora se impune obligaţia debitorului de a executa creditorului, faptele stabilite prin hotărîre şi specificate în titlul executoriu.
Elementele raportului juridic execuţional civil sunt:
a)    Subiect;
b)    Obiect;
c)    conţinut

2.    Obiectul şi conţinutul raportului execuţional civil

Obiectul: ceea ce necesită a fi executat de către debitor, stabilit prin hotărîrea judecătorească şi menţionat în titlul executoriu eliberat de instanţă.
Conţinutul: ansamblul drepturilor şi obligaţiilor stabilite de legislaţie nu doar pentru participanţii nemijlociţi la procedura de executare silită (creditor şi debitor) ci şi pentru organul împuternicit cu exercitarea funcţiilor în procesul de executare (executorul judecătoresc).

3.    Subiecţii raportului execuţional civil, clasificarea lor.

Conform prevederilor CE al RM şi anume art. 21 (1), executorul judecatoresc este unica persoană autorizată să efectueze executarea silită a documentelor executorii. Conform Legii privind executorii judecatoreşti nr. 113 din 17.06.2010, executorul judecatoresc este persoana fizica investită de stat cu competenţa de a îndeplini activităţi de interes public prevăzute de lege.

4.    Organele de executare silită: Departamentul de executare. Oficiile de executare şi alte organe. Statutul executorului judecătoresc.

a)    Departamentul de executare
Departamentul de executare este abilitat cu funcţii de organizare, de supraveghere şi control, în limitele competenţei sale. Atribuţiile Departamentului de executare:
    asigură organizarea executării documentelor executorii cu caracter civil, contravenţional, penal (neprivativ de libertate), adoptate de instanţele judecătoreşti şi de alte organe prevăzute de legislaţia în vigoare;
    asigură respectarea şi executarea legislaţiei în domeniul executării documentelor executorii de către executorii judecătoreşti;
    supraveghează executarea pedepselor penale neprivative de libertate;
    asigură evidenţa şi prelucrarea statistică a documentelor executorii;
    întocmeşte rapoarte privind activitatea sistemului de executare şi le prezintă Ministerului Justiţiei;
    generalizează practica judiciară, precum şi informaţiile din domeniul executării silite şi asigură publicarea acestor materiale într-un buletin informativ al Departamentului de executare;
    asigură supravegherea activităţii oficiilor de executare;
    efectuează controlul şi supravegherea activităţii executorilor judecătoreşti în vederea executării obiective şi în termen a documentelor executorii parvenite spre executare;
    întreprinde măsuri de combatere a încălcărilor comise în procesul de executare de către executorii judecătoreşti;
    asigură supravegherea documentelor executorii parvenite şi a procedurilor de executare;
    asigură formarea iniţială şi cea continuă a executorilor judecătoreşti;
    ţine evidenţa contabilă şi planifică utilizarea mijloacelor financiare;
    acordă ajutor metodico-practic executorilor judecătoreşti;
Oficiile de executare
Oficiile de executare sînt subdiviziuni subordonate administrativ şi organizatoric Departamentului de executare. Oficiile de executare au următoarele atribuţii:
    organizează activitatea executorilor judecătoreşti;
    asigură evidenţa documentelor executorii;
    efectuează lucrări de arhivare şi de păstrare a materialelor procedurilor executorii;
    ţin evidenţa încheierilor de aplicare a sancţiunilor pecuniare persoanelor fizice şi juridice, în condiţiile Codului de executare;
    exercită alte atribuţii prevăzute de legislaţia în vigoare.
Executorul judecătoresc
Executorul judecătoresc este persoana împuternicită în numele legii să execute documentele executorii, emise de organele abilitate în condiţiile legii. Executorii judecătoreşti sînt funcţionari publici şi li se conferă grade de calificare, conform Legii serviciului public.
Executorul judecătoresc are dreptul:
    să emită acte procedurale în limitele competenţei;
    să citeze, la sediul biroului său şi la locul efectuării actelor de executare, debitorul şi alţi participanţi la procesul de executare;
    să comunice, la solicitarea persoanelor interesate, actele judiciare şi cele extrajudiciare;
    să solicite şi să primească gratuit pe suport de hîrtie şi în regim on-line din partea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, a instituţiilor (inclusiv financiare) şi din partea altor organizaţii (indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare) deţinătoare de registre de stat şi de informaţii relevante pentru procedura de executare orice informaţie care ar permite identificarea debitorului, a patrimoniului său şi a locului aflării lor. Alte drepturi şi obligaţii sunt reglementate în legea cu privire la executorii judecătoreşti.

5.    Participanţii la procedura de executare a hotărârilor cu caracter civil

Participanţi la procedura de executare sînt: părţile, creditorii intervenienţi, reprezentanţii, specialiştii, experţii, interpreţii şi martorii asistenţi (art. 42 Codul de Executare).
1.    creditorul (conform art.43(2), creditor este persoana fizică sau juridică în al cărei interes a fost emis documentul executoriu, iar în cazul în care sumele se încaseaza în beneficiul statului, calitatea de creditor o exercită Ministerul Finanţelor prin intermediul organelor  fiscale teritoriale);
2.    debitorul (conform art.43(3), debitor este persoana fizică sau juridică obligată prin documentul executoriu să efectueze anumite acţiuni ori să se abţină de la efectuarea lor);
3.    creditorii intervenienţi (conform art.45, pînă la data fixată de executorul judecatoresc, creditorii debitorului, pot, să intervină în procedura de executare aflată în curs, iar după executarea silită, să participe la distribuirea bunurilor.
4.    Reprezentantul este persoana care reprezintă interesele titularului de drepturi în procedura de executare silită;
5.    reprezentanţii legali (conform art.52, drepturile şi interesele ocrotite de lege ale minorilor, ale persoanelor cu capacitate de exerciţiu limitată sau ale persoanelor declarate incapabile sînt apărate de către părinţii, infietorii, tutorii sau curatorii lor);
6.    interpreţii (conform art.53, interpret poate fi persoana autorizată pentru această activitate în modul prevăzut de lege);
7.    martorii asistenţi (conform art.54, martor asistent poate fi persoana cu capacitate de exerciţiu deplină care nu este interesată în săvîrşirea actelor de executare, nu se află în relaţii de rudenie cu părţile şi nu este supusă controlului din partea lor);
8.    specialistul (conform art.56, pentru lămurirea problemelor care apar în cadrul actelor de executare, executorul judecătoresc, din oficiu sau la cererea debitorului sau a creditorului, poate dispune participarea la procedura de executare a unuia sau mai multor specialişti, după caz;
9.    expertul (conform art. 58, pentru elucidarea unor aspecte din domeniul ştiinţei, artei, tehnicii, al meşteşugurilor artizanale şi din alte domenii, executorul judecatoresc poate dispune din oficiu sau la cererea debitorului sau creditorului, efectuarea unei expertize);

6.    Părţile şi capacitatea lor în procedura de executare

În faza executării silite, părţile trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca şi în faza judecăţii propriu-zise, respectiv să aibă capacitate şi calitate procesuală şi să aibă un interes în declanşarea şi întreţinerea activităţii execuţionale.
Persoana fizică reprezintă omul privit individual, ca titular de drepturi şi obligaţii. Participarea sa la raporturile juridice civile este pusă în lumină de instituţia capacităţii civile. Capacitatea civilă cuprinde două elemente:
a)    capacitatea de folosinţă – aptitudinea generală şi abstractă a persoanei fizice de a avea drepturi şi obligaţii civile.
b)    capacitatea de exerciţiu – aptitudinea omului de a dobândi şi exercita drepturi civile şi de a-şi asuma şi executa obligaţii civile prin încheierea de acte juridice civile.
Persoana juridică reprezintă un colectiv de oameni care, întrunind condiţiile cerute de lege, este titular de drepturi subiective şi obligaţii civile. Ea trebuie să fie infiinţată la momentul apariţiei litigiului.
Personalitatea juridică este o abstracţiune creată de legiuitor pentru a desemna calitatea de subiect de drept civil pe care o poate avea o colectivitate de indivizi care întruneşte trei condiţii esenţiale:
    are un patrimoniu propriu;
    are o organizare de sine stătătoare;
    are un scop propriu (un obiect de activitate).
Conform principiului disponibilităţii, creditorul dispune de dreptul de a cere executarea silită a documentelor executorii, precum şi de a renunţa  la executarea începută sau de a amîna pornirea ei, în limitele prescripţiei dreptului stabilit.
Părţile în procedura de executare (creditorul şi debitorul) pot executa documentul executoriu prin încheierea unei tranzacţii.
Executorul judecătoresc poate amîna executarea la cererea unei părţi sau din oficiu, ţinînd cont de interesele primordiale ale creditorului, cu înştiinţarea părţilor.
Executorul judecătoresc este obligat să suspende executarea documentului executoriu în cazul:
    încetării din viaţă a debitorului, al declarării dispariţiei lui fără urmă sau al declarării decesului lui, dacă raportul juridic stabilit de instanţa de judecată admite succesiunea în drepturi – pînă la determinarea succesorului în drepturi şi admiterea succesiunii în procedura de executare;
    pierderii de către debitor a capacităţii de exerciţiu – pînă la numirea reprezentantului;
    înregistrării, în urma reorganizării  persoanei juridice debitor, a unei noi persoane juridice – pînă la admiterea succesiunii în procedura de executare;
    insolvabilităţii debitorului – pînă la examinarea în fond a cauzei de insolvabilitate;
    contestării de către debitor a actelor executorului judecătoresc, cu condiţia depunerii cauţiunii – pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii prin care s-a examinat contestarea;
    anulării hotărîrii în a cărei bază a fost emis titlul executoriu, cu remiterea cauzei la rejudecare – pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii judecătoreşti.

7.    Instanţa de judecată ca subiect specific în procedura de executare.

Instantei de judecata îi revine mai multe împuterniciri, pe lîngă faptul de eliberare a titlului executoriu (art.14 CE), eliberare a duplicatului titlului executoriu (art.19 CE), suspendarea executării documentelor executorii etc.
Însă anumite acţiuni în procedura de executare îi revin doar instantei de judecata în exclusivitate:
a)    Explicarea hotarîrii – conform art. 71, dacă nu este clar sensul, extinderea sau modul de aplicare a dispozitivului hotărîrii care urmează a fi executată sau dacă hotarîrea cuprinde dispoziţii contradictorii, executorul judecatoresc poate solicita, din oficiu sau la cererea participanţilor la procedura de executare, instanţei de judecată sau organului emitent, explicarea hotărîrii.
b)    Căutarea debitorului şi a bunurilor sale – în cazul cînd prezenţa debitorului la anumite acţiuni de executare este impusă de lege, de documentul executoriu sau cînd executorul judecătoresc ori creditorul o consideră necesară, iar locul de aflare a debitorului nu este cunoscut, instanţa de judecată, la demersul executorului judecătoresc sau la cererea creditorului,  adoptă o încheiere de căutare a debitorului.
Căutarea debitorului persoană fizică se efectuează de către organul afacerilor interne în a cărui rază teritorială se află ultimul domiciliu al debitorului. Căutarea debitorului persoană juridică se efectuează de către organele fiscale, la cererea creditorului.
Încheierea privind căutarea debitorului sau privind refuzul de a da debitorul în căutare poate fi contestată cu recurs.
Mijloacele de transport sînt declarate în căutare de executorul judecătoresc prin emiterea unei încheieri. În temeiul încheierii de declarare în căutare a mijlocului  de transport, posesorul acestuia poate fi înlăturat de la conducere de către colaboratorii organului afacerilor interne, iar mijlocul de transport  poate fi reţinut pînă la predarea lui către executorul judecătoresc sau către creditor.
c)    Aducerea forţată a debitorului – în cazul în care debitorul nu se prezintă repetat la solicitarea executorului judecătoresc, instanţa de judecată, la demersul acestuia din urmă, va dispune aducerea forţată în faţa lui a debitorului şi a altor persoane.
Aducerea forţată a debitorului se face de către organul afacerilor interne în a cărui rază teritorială debitorul îşi are domiciliul sau sediul.
d)    Întoarcerea executării
    Soluţionarea de către prima instanţă a întoarcerii executării
Instanţa de judecată căreia i s-a trimis pricina spre rejudecare este obligată să examineze din oficiu întoarcerea executării şi să o soluţioneze în o nouă hotărîre sau încheiere, prin care se dispune încetarea procesului în cauză.
Dacă instanţa de judecată care a rejudecat pricina nu a soluţionat întoarcerea executării hotărîrii anulate, pîrîtul este în drept, în termenele de prescripţie, să înainteze în această instanţă  o cerere de întoarcere a executării în procedură în ordonanţă, fără respectarea procedurii prealabile.
Termenul de prescripţie începe să curgă de la data rămînerii definitive a hotărîrii de respingere a acţiunii. Părţile sînt scutite de plata taxei de stat, inclusiv pentru cererea de recurs.

    Soluţionarea de către instanţa de apel  sau instanţa de recurs a  întoarcerii  executării

Instanţa de apel sau instanţa de recurs este obligată să dispună întoarcerea executării dacă, examinînd apelul sau recursul, anulează hotărîrea instanţei de fond cu adoptarea unei noi hotărîri prin care respinge parţial sau integral acţiunea ori adoptă o încheiere de încetare a procesului sau de scoatere a cererii de pe rol.
În cazul în care instanţa de apel sau de recurs nu a dispus întoarcerea executării, pîrîtul poate înainta o acţiune în condiţiile art.158 C. E.

8.    Persoanele care contribuie la executarea hotărârilor cu caracter civil (specialistul interpretul, expertul, organele de poliţie, instituţiile bancare, martorii – asistenţi etc.).

a)    specialistul (conform art.56, pentru lămurirea problemelor care apar în cadrul actelor de executare, executorul judecătoresc, din oficiu sau la cererea debitorului sau a creditorului, poate dispune participarea la procedura de executare a unui sau mai multor specialişti, după caz. În calitate de specialist poate participa persoana care posedă cunoştinţele necesare în domeniul repsectiv, nu este interesată de rezultatele actelor care se efectuează şi nu se află în raporturi de rudenie cu participanţii la procedura de executare);
b)    interpreţii (conform art.53, interpret poate fi persoana autorizată pentru aceasta activitate in modul prevazut de lege);
c)    expertul (conform art. 58, pentru elucidarea unor aspecte din domeniul ştiinţei, artei, tehnicii, al meşteşugurilor artizanale şi din alte domenii, executorul judecatoresc poate dispune din oficiu sau la cererea debitorului sau creditorului, efectuarea unei expertize).
d)    martorii asistenţi (conform art.54, martor asistent poate fi persoana cu capacitate de exerciţiu deplină care nu este interesată în săvîrşirea actelor de executare, nu se află în relatii de rudenie cu părţile şi nu este supusă controlului din partea lor);
e)    organele de poliţie – se apelează la acestea în cazul aducerii silite a persoanei în faţa instanţei de judecată sau atunci cînd instanţa, printr-o hotărîre, caută o anumită persoană. De asemenea, organul de poliţie este prezent şi la procedura de executare silită, dacă este vorba despre pătrunderea în domiciliul debitorului, etc.;
f)    instituţiile bancare – se apelează la instituţiile bancare atunci cînd executarea silită urmează a fi executată din contul sumelor băneşti pe care debitorul le are într-una dintre instituţiile bancare de pe teritoriul R. M., sau, după caz, din străinătate.
Pentru a concluziona, aş putea menţiona căa cu toate că raporturile excuţionale civile se află într-o strînsă legătură cu raporturile procesuale civile şi cele administrative, observăm că pe parcursul timpului acestea şi-au conturat propriile lor trăsături şi caracteristici care le individualizează şi le fac chiar să se deosebească de acestea prin particularităţi specifice, iar odată ce raportul juridic are caracteristici diferite face şi posibilă încadrarea acestuia în cadrul unei ramuri aparte de drept – Drept Execuţional Civil.