Relaţiile internaţionale se concretizează într-un număr de raporturi juridice apărute între persoane fizice şi juridice din diferite state, cu privire la drepturile asupra bunurilor aflate în străinătate sau cu privire la diferite fapte sau acte avute loc în străinătate. Astfel, acestea se concretizează în legăturile de natură diversă care se stabilesc intre participanţii la viaţa internaţională. Participanţii la raporturile juridice cu element de extraneitate pot fi persoane fizice sau persoane juridice. Titular al puterii suverane, statul, are şi calitatea de subiect de drept privat în situaţiile în care acţionează jure gestiones. Statul participă nemijlocit la raporturile de drept internaţional privat.[1]
Raporturile juridice ce prezintă unul sau mai multe elemente de extraneitate (străine) fac ca raporturile în cauză să aibă legătură cu mai multe sisteme de drept. Un exemplu elocvent ar servi un contract de vânzare-cumpărare internaţională perfectat între doi agenţi economici din state diferite. Tot astfel, o căsătorie încheiată într-un stat de către un cetăţean a acelui stat şi un cetăţean străin ridică în faţa oficiului de stare civilă legea aplicabilă condiţiilor de formă şi de fond căsătoriei în cauză. Raporturile de succesiune sau cele rezultate din cauzarea de prejudicii ce cuprind un element străin ridică aceeaşi problemă - problema legii aplicabile raportului juridic. Astfel de element ce face ca raportul juridic să aibă legătură cu două sau mai multe sisteme de drept se numeşte element străin sau element de extraneitate.
În mod tradiţional, după cum s-a arătat, raporturile cu element de extraneitate cuprinse în domeniul disciplinei sunt raporturi de drept civil, comercial, de muncă, de procedură civilă şi alte raporturi de drept privat cu element de extraneitate. Elementul de extraneitate sau elementul străin constituie principalul factor de distingere a raporturilor juridice de drept internaţional privat faţă de alte raporturi juridice.
Elementul este «străin» prin raportare la legea moldovenească sau la statul Republica Moldova. În această ordine de idei, elementul de extraneitate reprezintă o împrejurare de fapt datorită căreia un raport juridic are legătură cu mai multe sisteme de drept. Elementul de extraneitate nu constituie un element de structură distinct al raportului juridic, alături de subiect, obiect şi conţinut, ci oricare dintre acestea poate constitui un element de extraneitate.
În această ordine de idei, se pot prezenta principalele elemente de extraneitate care pot apare în legătură cu cele trei elemente de structură ale raportului juridic.
- Elementele de extraneitate în legătură cu subiectele raportului juridic se disting în funcţie de felul acestor subiecte.
Astfel, pentru persoanele fizice pot fi elemente de extraneitate: cetăţenia, domiciliul sau reşedinţa şi, în anumite sisteme de drept şi religia.
Pentru persoanele juridice, principalele elemente de extraneitate sunt sediul, naţionalitatea, fondul de comerţ etc.
- In legătură cu obiectul (derivat) al raportului juridic, şi anume bunul (mobil sau imobil), există element de extraneitate atunci când bunul este situat în străinătate sau, deşi este în ţară, se află sub incidenţa unei legi străine (de exemplu, bunurile unei ambasade străine în Republica Moldova).
- In ceea ce priveşte conţinutul raportului juridic, acesta, fiind format din drepturile şi obligaţiile părţilor, este imaterial, şi se materializează prin elemente de fapt, care, atunci când sunt plasate în străinătate sau sub incidenţa unei legi străine, constituie, totodată, elemente de extraneitate. Aceste elemente de fapt sunt, în principal, următoarele:
- la actele juridice pot fi:
- elemente obiective, precum locul încheierii actului sau al executării actului sau al prestaţiei caracteristice;
- element subiectiv, şi anume voinţa părţilor de a plasa raportul juridic sub incidenţa unei legi străine.
- la faptele juridice (stricto sensu) elementele de fapt la care ne referim pot fi, la delicte, locul săvârşirii delictului sau al producerii prejudiciului, iar la evenimentele naturale, locul producerii evenimentului (naşterea, moartea, calamitatea naturală etc).
Pentru aspectele de procedură, constituie elemente de extraneitate specifice faptul că instanţa competentă este străină sau hotărârea judecătorească ori arbitrală este pronunţată în străinătate etc.
[1] Macovei I., Drept internaţional privat, Ed.ARS Longa, p.9-10.
7