- Dreptul internaţional privat şi dreptul internaţional public
Dreptul internaţional public este ramura de drept care grupează, în mod tradiţional, norme juridice care reglementează conduita statelor, ca subiecte de drept dar şi conduita colectivităţilor şi organismelor internaţionale. Deosebirea esenţială de dreptul internaţional privat reiese din chiar definiţia de mai sus. Obiectul de reglementare ai celor două ramuri de drept în discuţie este diferit. Astfel, în timp ce dreptul internaţional public cuprinde norme aplicabile raporturilor dintre state şi alte subiecte de drept internaţional public, dreptul internaţional privat este alcătuit din norme aplicabile în general persoanelor fizice şi juridice participanţi la relaţiile internaţionale. Aceste din urmă norme sunt edictate de legiuitorul fiecărui stat, rezultând sisteme diferite de drept internaţional privat şi jurisprudenţe diferite de la o ţară la alta. Cu toate acestea, între cele două ramuri de drept există numeroase interferenţe
În doctrina străină s-a apreciat că dreptul internaţional public este sursă şi totodată sistem de referinţă pentru dreptul internaţional privat. Dreptul internaţional public este considerat sursă pentru faptul că fixează punctele de plecare şi limitele teritoriale pentru exercitarea funcţiilor statului. Astfel este admis că principiul conform căruia cetăţenia persoanei fizice este cârmuită de legea naţională îşi are fundamentul în dreptul internaţional public cutumiar. De asemenea, anumite reguli cuprinse în convenţii internaţionale au la origine principii de drept internaţional public (pacta sunt servanda). După unele opinii, cutuma internaţională a fost cea care a determinat statele să-şi organizeze un drept conflictual, fără posibilitatea de a exclude aplicarea legii străine
Dreptul internaţional public este totodată sistem de referinţă deoarece anumite noţiuni juridice, proprii dreptului internaţional public influenţează în mod direct anumite probleme de drept internaţional privat. De pildă, pentru ca o lege străină să poată fi aplicată în ţara forului, trebuie să emane de la o autoritate competentă. Ori, dreptul internaţional public este cel care furnizează regulile de determinare a unei asemenea autorităţi (stat recunoscut sau nerecunoscut internaţional).
De asemenea, unele norme de drept internaţional privat sunt cuprinse în convenţii internaţionale, iar dreptul internaţional public este cel care precizează în ce condiţii un stat este parte a unui tratat internaţional.
- Corelaţia cu dreptul comerţului internaţional
După cum rezultă din cele arătate mai sus, obiectul de reglementare al dreptului internaţional privat, ca ramură de drept, îl constituie raporturile juridice de drept privat, cu elemente de extraneitate.
Raporturi juridice de drept privat un element străin pot intra in obiectul de reglementare şi al altor ramuri de drept, situaţia mai cea mai relevantă fiind aceea a raporturilor comerciale cu element de extraneitate, care formează obiectul dreptului comerţului internaţional. Caracterul de internaţionalitate este comun, dar dreptul internaţional privat reglementează o sferă mult mai largă de raporturi juridice internaţionale, care exclude celor comerciale, precum cele de drept civil, de dreptul familiei, de dreptul muncii etc.
Deosebirea esenţială dintre cele două ramuri (materii) de drept constă în natura normelor juridice care intră în conţinutul lor, în sensul că normele conflictuale din domeniul comerţului internaţional intră în conţinutul dreptului internaţional privat şi anume, al unui domeniu al acestuia, care este dreptul internaţional privat comercial, iar nu în conţinutul dreptului comerţului internaţional, care este in principal un drept material.
- Legătura între dreptul internaţional privat şi alte ramuri de drept
Problemele de drept internaţional privat şi cele de drept financiar se suprapun atunci când este vorba de pildă de o societate comercială care, pentru a evita plata unor impozite într-un cuantum ridicat, invocă o naţionalitate străină.
După cum s-a arătat, aplicarea legii penale moldoveneşti poate fi condiţionată de aplicarea legilor de drept civil străine în sens larg. Astfel, pentru a exista infracţiunea de eschivare de la plata pensiei alimentare trebuie să se constate existenţa raporturilor de filiaţie. Dacă este aplicabilă legea străină, aceasta va fi luată în considerare de instanţa de judecată moldovenească pentru a decide dacă ele există, adică dacă este îndeplinită condiţia prevăzută de legea penală moldovenească.