În baza contractului de închiriere a spaţiului locativ (în continuare - contract de închiriere a locuinţelor) locatorul se obligă să transmită în folosinţa chiriaşului şi a membrilor familiei acestuia încăperea de locuit utilitară pntru locuinţă permanentă, iar chiriaşul se obligă să folosească spaţiul de locuit după destinaţie, să asigure integritatea lui şi la timp să achite plata pentru folosinţa spaţiului locativ (chiria).
Reieşind din noţiunea dată contractul de închiriere a spaţiului locativ este un contract bilateral, consensual şi oneros.
După natura juridică contractul de închiriere a spaţiului locativ are multe tangenţe cu contractul de închiriere a bunurilor - obiectul contractului sînt lucrurile determinate prin caractere individuale şi necomsumptibile, bunurile se transmit în folosinţă temporară şi pentru plată, mai există şi alte momente comune. In acelaşi timp în literatura juridică contractul de închiriere a spaţiului locativ este recunoscut ca un contract jurudico -civil de sine stătător. Ca dovadă a sinestătorniciei sale servesc următoarele circumstanţe: este reglementat de acte normative speciale, obiectul special al contractului - spaţiul de locuit, se acordă pentru scopuri strict determinate - locuinţă, prezenţa unor drepturi şi obligaţii ale părţilor ce-i sînt caracteristice de exemplu, dreptul la schimbul spaţiului locativ, rezervarea lui, păstrarea dreptului asupra spaţiului locativ în caz de lipsă temporară, regulile speciale de modificare şi reziliere a condiţiilor contractului şi alte particularităţi.
Izvoarele reglementării juridice a contractului de închiriere a spaţiului locativ sînt următoarele acte normative: Codul cu privire la locuinţe al Republicii Moldova, adoptat la 3 iunie 1983 care a intrat în vigoare la 1 octombrie 1983, Regulamentul cu privire la modul de acordare a încăperilor de locuit în Republica Moldova aprobat prin hotărîrea Guvernului şi a Consiliului Republican al Sindicatelor din Moldova din 25 noiembrie 1987 (Regulamentul nr. 405), Concepţia locativă naţională aprobată prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova din 5 august 1994, la fel şi hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova din 20 decembrie 1999 "Despre practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a unor dispoziţii ale Codului cu privire la locuinţe".
Locuinţa de rînd cu produsele alimentare şi îmbrăcămintea reprezintă necestatea primordială a omului în fiecare societate. Fără satisfacerea acestei necesităţi este imposibilă viaţa şi activitatea eficace a oamenilor. Formele de satisfacere a necesităţii asigurării cu spaţiul locativ sînt: dobîndirea locuinţei în proprietate, încheierea contractului de închiriere a spaţiului locativ cu proprietarul locuinţei sau cu posesorul ei, dobîndirea de către cetăţeni a dreptului de folosinţă a apartamentelor în cazele cooperativelor de locuinţe sau de construcţie a locuinţelor în calitate de membru a acestor cooperative, încheierea contractului de înstrăinare a casei de locuit cu condiţia întreţinerii pe viaţă, la fel şi acordarea gratuită a locuinţelor unor categorii de cetăţeni pentru folosirea pe viaţă , de exemplu, în casele de stat pentru bătrîni şi invalizi şi alte forme. Astfel, la momentul actual, mai ales în localităţile urbane, contractul de închiriere a spaţiului locativ rămîne a fi o formă de satisfacere a unuia din necesităţile de consum, care determină condiţiile existenţei omului. In primul rînd se referă la păturile vulnerabile, cărora statul le garantează acordarea în folosinţă fără termen d spaţiului locativ din fondurile locative de stat şi obştesc.