- Temeiurile generale de survenire a răspunderii
Prin răspundere juridico -civilă se subînţelege o măsură de constrângere de ordin patrimonial care asigură restabilirea drepturilor lezate şi care se aplică ca consecinţă pentru cel vinovat în scopul educării şi stimulării unui comportament cuvenit a acestuia din urmă [35].
Răspunderea juridico-civilă - o sancţiune ce constă în lipsirea persoanei, ce a încălcat legea civilă sau drepturile şi interesele altor persoane, de patrimoniu fără vreo careva compensare [36].
Pentru angajarea răspunderii juridico-civile în baza contractului de locaţiune trebuie să existe condiţiile generale cunoscute ale răspunderii civile: 1) fapta ilicită;
- existenţa unui prejudiciu;
- legătura cauzală între fapta ilicită şi prejudiciul cauzat;
- vinovăţia.
O particularitate importantă a contractului de locaţiune constă în faptul că angajarea răspunderii are loc în cazul existenţei a numai două condiţii - fapta ilicită şi vinovăţia, fără existenţa unui prejudiciu şi, respectiv, a legăturii cauzale dintre fapta ilicită şi prejudiciul cauzat.
Fapta ilicită în cadrul contractului de locaţiune constă în neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale.
O altă particularitate a răspunderii în cadrului contractului de locaţiune constă în angajarea acesteia indiferent de forma vinovăţiei persoanei ce a încălcat obligaţiile contractuale. Astfel, în cadml relaţiilor de locaţiune pot fi cazuri de încălcare intenţionată, voită a obligaţiilor contractuale sau, deseori, de nerespectare a acestora din neatenţie sau culpă, însă gradul vinovăţiei nu se ia în consideraţie la stabilirea răspunderii.
Contractului de locaţiune, de asemenea, i se aplică regula generală ce prevede că partea care n -a executat obligaţia sa contractuală se prezumă ca vinovată de această neexecutare, până când nu va demonstra lipsa vinovăţiei
în contractul de locaţiune trebuie să fie indicate împrejurările care pot duce la exonerarea de răspundere. în primul rând acestea sunt împrejurările de forţă majoră. Circumstanţele pot fi diferite şi se stabilesc la acordul părţilor. Totodată, incompetenţa, neprofesionalismul persoanelor cu funcţii de răspundere, care au întocmit şi încheiat contractul respectiv, nu pot fi considerate drept cazuri de forţă majoră şi nu pot servi drept temei pentru exonerarea de răspundere civilă contractuală. Consecinţele nefavorabile ale incompetenţei şi neprofesion alismului persoanelor cu funcţii de răspundere şi a reprezentaţilor părţilor îl suportă părţile contractante.
- Răspunderea părţilor pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale
In art.23 al Legii Nr. 861/1992 se stipulează că pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale, inclusiv pentru modificarea sau rezilierea unilaterală a contractului, partea culpabilă poartă răspunderea prevăzută de contract şi de legislaţie. Aceeaşi regulă prevede şi art.28 al Legii Nr. 198/2003. Deci, în actele normative respective e reflectată tendinţa legislativă din ultimii ani de a acorda prioritate răspunderii stabilite în contract. Această regulă corespunde principiului libertăţii depline şi egalităţii părţilor la stabilirea clauzelor contractuale, însă impune părţile să indice în contract cazurile ce prezintă încălcare a obligaţiilor contractuale şi ce -i mai important - sancţiunile pentru comiterea lor. Nerespectarea de către părţi a acestei reguli poate duce la consecinţe nefavorabile şi anume: aplicarea numai a normelor civile generale referitoare la neîndeplinirea obligaţiilor. O astfel de normă este cea din art.602 Cod civil al Republicii Moldova, care stabileşte că în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este obligat să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat, dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu -i este imputabilă. Complexitatea acestei situaţii constă în faptul că partea contractantă, căreia i -au fost încălcate drepturile, adresându-se în instanţa de judecată, trebuie să demonstreze existenţa prejudiciilor şi mărimea lor. A demonstra în practică aceasta este complicat şi costisitor de aceea sunt posibile cazuri, când partea care a încălcat obligaţiile contractuale să nu poarte nici o răspundere.
Reieşind din aceasta, este foarte important ca în contract să fie indicate temeiurile de aplicare şi sancţiunile pentru încălcarea obligaţiilor contractuale. In acest caz aplicarea sancţiunilor, prevăzute în contract, pot avea loc şi în cazul lipsei prejudiciilor, fiind necesară numai existenţa faptului ilicit, adică a neexecutării obligaţiilor contractuale în "lato sensu".
Conform art.28,alin.(2) al Legii Nr. 198/2003, încetarea acţiunii contractului de arendă nu absolvă părţile de răspunderea pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a clauzelor contractuale pe perioada de acţiune a acestuia.
După părerea noastră, în cuprinsul Legii Nr. 862/1992 este inserată o normă declarativă destul de nereuşită. Astfel, conform art.24 al legii respective, în cazul insuficienţei de mijloace a organului de stat, care a dat în arendă bunurile întreprinderii sau ale organizaţiei de stat, răspunderea pentru obligaţiile acestui organ faţă de arendaş o poartă proprietarul bunurilor. Această normă vine în contradicţie cu principiile generale de delimitare a răspunderii subiecţilor dreptului civil, stabilite de Codul civil al Republicii Moldova. Astfel, conform art,179,alin.(4) Cod civil al RM, statul şi unităţile administrativ-teritoriale nu poartă răspundere pentru obligaţiile întreprinderilor de stat şi ale întreprinderilor municipale. Aceste întreprinderi nu poartă răspundere pentru obligaţiile statului şi ale unităţilor administrativ-teritoriale.
- Răspunderea pentru acţiunile terţilor în carul contractului de arendă.
O importantă particularitate a contractului de locaţiune o reprezintă răspunderea locatarului faţă de locator nu numai pentru faptele sale, ci şi pentru faptele terţelor persoane, care iau parte la executarea contractului. Se evidenţiază această particularitate în acele cazuri, când locatarul s -a folosit de dreptul său de a transmite patrimoniul în sublocaţiune. Totodată responsabil conform contractului faţă de locator pentru acţiunile sale şi cele ale sublocatarului rămâne locatarul. In acela timp, locatarul se află în raporturi contractuale de sublocaţiune cu sublocatarul şi este în drept să-l tragă pe ultimul la răspundere pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a contractului de sublocaţiune. Aici e de menţionat că natura juridică a contractului de sublocaţiune, inclusiv şi condiţiile referitoare la responsabilitatea părţilor, este aceiaşi ca şi a contractului de locaţiune.
Locatarul, la fel, răspunde faţă de loca tor pentru faptele membrilor familiei sale şi a altor persoane admise la folosinţa şi exploatarea patrimoniului închiriat. Totodată, gradul vinovăţiei acestora nu are importanţă la stabilirea răspunderii pe seama locatarului. Nu contează nici vârsta membrilor familiei, important fiind că ei au fost admişi la folosinţa patrimoniului închiriat de către locatar.