1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)
Pin It

Structura raportului juridic penal este asemănătoare oricărui alt raport juridic şi cuprinde următoarele elemente componente: subiecţi, conţinut şi obiect. Acestea prezintă însă unele particularităţi în cazul raportului juridic penal, datorită relaţiilor deosebite ce se nasc în procesul de apărare socială împotriva infracţiunilor.

Urmând distincţia dintre raporturile juridice penale de conformare şi cele conflictuale, vom prezenta principalele aspecte ale elementelor lor de structură.

  • Subiecţii raportului juridic penal

Subiecţii raportului juridic penal sunt participanţii la raport. Din acest punct de vedere, atât în cazul raporturilor juridice de conformare, cât şi al celor de conflict, statul, ca titular al funcţiei de apărare socială, va apărea întotdeauna ca subiect învestit cu dreptul de a organiza această apărare prin mijloace de drept penal6.

În raporturile de conformare, statul, prin edictarea normei penale, impune tuturor destinatarilor legii penale, în mod nedeterminat, îndeplinirea obligaţii­lor de conformare cuprinse în normele de drept penal. Statul apără astfel dreptul absolut al titularilor valorilor sociale de a se bucura de aceste valori fără să fie împiedicaţi (lezaţi) de ceilalţi membri ai societăţii. În acest scop el se substituie în dreptul titularilor respectivi de a pretinde celorlalţi membri ai colectivităţii să se abţină de la săvârşirea faptelor periculoase pentru valorile respective.

Această substituire a statului în dreptul titularilor de valori nu înseamnă înlăturarea acestora de la raportul juridic penal. Statul, în numele societăţii, apare ca subiect principal al raportului juridic de conformare, dar alături de el există, ca subiect adiacent al aceluiaşi raport, persoana fizică sau juridică titulară a valorii sociale7.

Cel de-al doilea subiect al raportului juridic de conformare este persoana fizică sau persoana juridică nenominalizată, destinatarul normei penale, că­reia i se adresează obligaţia de a avea faţă de valorile sociale ocrotite o conduită prestabilită. Astfel, subiecţi ai raportului juridic de conformare sunt, în prin­cipiu, toţi membrii societăţii, oricare ar fi calitatea, poziţia socială sau condiţia psihofizică ale acestora. Nici un membru al societăţii nu poate fi scutit de în­datorirea de a avea în societate conduita necesară existenţei normale a acesteia. Doar în unele cazuri, în care normele de drept penal se adresează persoanelor ce au o anumită calitate (funcţionar public, militar etc.), nu pot fi subiecţi ai raportului juridic penal decât persoanele care au calitatea cerută.

În cadrul raportului juridic penal de conflict, statul impune celuilalt sub­iect al raportului juridic, persoana fizică sau persoana juridică, să suporte con­secinţele faptei sale - răspunderea şi pedeapsa penală. Există însă deosebiri în ce priveşte celălalt subiect destinatar al legii penale. În cazul raportului juridic

penal de conflict se realizează o determinare precisă a celui de-al doilea sub­iect al raportului, care este, întotdeauna, o persoană fizică sau juridică ce prin acţiunile sau inacţiunile sale social-periculoase, incriminate de legea penală, dobândeşte calitatea de infractor8.

În această din urmă situaţie, prin săvârşirea infracţiunii se poate naşte un raport juridic penal adiacent între persoana vătămată şi infractor. Această calitate a persoanei vătămate, de subiect al raportului juridic penal, constituie temeiul de drept pentru a decide în unele cazuri asupra punerii în mişcare sau a exercitării acţiunii penale şi al dreptului de a participa la desfăşurarea proce­sului penal ca parte vătămată9.

Astfel, însăşi soarta raportului juridic penal de conflict poate fi lăsată la dispoziţia părţii vătămate, care îl poate anihila prin pasivitate sau stinge (de exemplu, prin împăcare).

  • Conţinutul raportului juridic penal

Conţinutul raportului juridic penal este format din drepturile şi obli­gaţiile corelative ale participanţilor la acest raport (subiecţii raportului).

Din acest punct de vedere, există unele deosebiri esenţiale între raportul juridic penal de conformare şi raportul juridic penal de conflict.

În cazul raportului juridic de conformare, acest conţinut este alcătuit, pe de o parte, din dreptul statului de a pretinde o conduită în conformitate cu conţi­nutul prohibitor sau onerativ al dispoziţiei înscrise în norma penală, iar pe de altă parte, din obligaţia destinatarului legii penale de a se conforma cerinţelor prevăzute în lege, de abţinere sau de acţionare în legătură cu anumite valori sociale sub ameninţarea constrângerii penale.

În acelaşi timp, destinatarii legii penale au dreptul de a se supune numai obligaţiei în limitele stabilite de lege şi nu altor eventuale pretenţii sau extrapo­lări ce pot genera ilegalităţi şi abuzuri în înfăptuirea justiţiei penale.

Conţinutul raportului juridic penal de conformare decurge din însăşi natura sa de raport de putere, impus prin lege membrilor societăţii. Astfel, este exclusă ideea vreunei egalităţi posibile în drepturi între stat şi diverşii des­tinatari ai legii penale.

Fiind născut din transformarea dialectică a raportului juridic penal de conformare, raportul juridic penal de conflict se deosebeşte de cel dintâi toc­mai prin conţinutul său.

În cadrul raportului juridic penal de conflict, statul are dreptul de a trage la răspundere penală pe făptuitor şi de a-l supune executării sancţiunii cores­punzătoare. Acest drept al statului se completează cu obligaţia care-i revine de a acţiona în spiritul principiilor dreptului penal, în strictă conformitate cu legea, aplicând o sancţiune legală numai aceluia care a săvârşit infracţiunea, evitând orice eroare judiciară.

Corelativ, destinatarii legii penale deveniţi infractori au obligaţia de a se supune tragerii la răspundere penală şi la executarea pedepsei, precum şi ce­lorlalte măsuri coercitive prevăzute de legea penală. Totodată, infractorul are dreptul de a pretinde statului să respecte strict prevederile legii penale şi să nu suporte o altă sancţiune decât cea care decurge în mod strict din dispoziţiile normelor penale referitoare la individualizarea răspunderii penale.

Şi raportul juridic penal de conflict este un raport de subordonare deoare­ce părţile nu sunt pe poziţie de egalitate, pornind de la însuşi temeiul care dă naştere raportului.

În literatura de specialitate se subliniază şi alte drepturi şi obligaţii core­lative ale subiecţilor raportului juridic penal decât cele enunţate, dar conside­răm că acestea nu necesită o analiză separată, ele cuprinzându-se în sfera celor analizate[1].

  • Obiectul raportului juridic penal

Cel de-al treilea element al raportului juridic penal - obiectul - este repre­zentat de conduita pe care urmează să o adopte subiectele raportului în func­ţie de drepturile şi obligaţiile ce constituie conţinutul raportului juridic.

Obiectul raportului juridic penal de conformare îl constituie însăşi regula de conduită recomandată destinatarilor normei penale, cu privire la care sunt create drepturile şi obligaţiile participanţilor la raport. Realizarea acestui obiect înseamnă realizarea normei de drept penal în temeiul căreia a apărut respectivul raport juridic penal de conformare, iar aceasta denotă realizarea ordinii de drept penal pe calea convingerii sau a conformării de bunăvoie[2].

Obiectul raportului juridic penal de conflict este format din dispoziţia de aplicare a pedepsei sau a altor măsuri penale, stabilirea răspunderii penale şi executarea pedepsei cu privire la care sunt create drepturile şi obligaţiile co­relative ale participanţilor la raport. În acest caz, obiectul raportului juridic penal presupune nu o conformare, ci o constrângere absolut necesară pentru a restabili autoritatea legii penale, a asigura ordinea de drept penal şi a preveni alte încălcări ale normei penale.

 

[1]     V. Dobrinoiu, I. Pascu, I. Molnar, Gh. Nistoreanu, A. Boroi, V. Lazăr, op. cit., p. 89.

[2]     C. Bulai, op. cit., p. 61.

Loading...