1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)
Pin It

Ştiinţa dreptului penal deosebeşte mai multe modalităţi ale componen­ţelor infracţiunii prevăzute în Partea specială a Codului penal. La baza clasi­ficării sunt puse următoarele criterii: gradul prejudiciabil al faptei, modul de descriere şi specificul structurii.

După gradul prejudiciabil deosebim: a) componenţe de bază; b) compo­nenţe cu circumstanţe agravante (componenţe calificate); c) componenţe cu circumstanţe atenuante (componenţe privilegiate).

Având în vedere gradul prejudiciabil diferit al faptelor social-periculoase concrete, legiuitorul reglementează componenţele lor în diferite articole sau alineate ale unuia şi aceluiaşi articol al Codului penal prin diferite semne, particularităţi, fapt ce exprimă un grad prejudiciabil sporit sau scăzut al fap­tei. Pentru aceasta sunt indicate caracteristici calitative (de pildă, cauzarea de daune în proporţii considerabile; alte urmări grave), precum şi cantitative (de pildă, acţiunea săvârşită repetat).

Componenţa de bază este formată dintr-un minimum de semne obiective şi subiective stabilite de legea penală, care sunt necesare pentru existenţa unei anumite infracţiuni, de pildă: clonarea (art. 144 din CP al RM); răpirea unei persoane (alin. (1) al art. 164 din CP al RM); falsificarea rezultatelor votării (art. 182 din CP al RM); nesupunerea prin violenţă cerinţelor administraţiei penitenciarului (art. 321 din CP al RM) etc. De obicei, această modalitate a componenţelor este urmată de o diferenţiere ulterioară, fiind rare cazurile când ele există în mod unitar, de pildă, componenţa spionajului (art. 338 din CP al RM). De cele mai dese ori componenţele incluse în Partea specială a Codului penal se diferenţiază în două, trei, patru modalităţi. Acest fapt contribuie la individualizarea maximă a gradului prejudiciabil al faptelor ce se aseamănă după caracter, după obiectul atentării, după formele vinovăţiei, asigurând astfel calificarea corectă a faptei şi aplicarea ulterioară a unei pedepse echitabile. De pildă, în cazul omorului deosebim componenţa de bază în alin. (1) al art. 145 din CP al RM, componenţa cu circumstanţe agravante (calificată), în alin. (2), (3) ale art. 145 din CP al RM, componenţa cu circumstanţe atenuante (privile­giată)[1] se conţine în art. 146 din CP al RM (omorul săvârşit în stare de afect).

Componenţa cu circumstanţe agravante este formată din componenţa de bază, la care se adaugă anumite condiţii, împrejurări, circumstanţe agravante, care se referă la latura obiectivă sau subiectivă, la obiectul ori subiectul in­fracţiunii (de pildă, furtul calificat, prevăzut la lit. a), b), c), d) din alin. (2), al art. 186 din CP al RM).

Componenţa cu circumstanţe atenuante este alcătuită din componenţa de bază, căreia i se ataşează o împrejurare atenuantă de natură să micşoreze gra­dul prejudiciabil al faptei (de pildă, pruncuciderea, art. 147 din CP al RM).

După modul de descriere se deosebesc componenţe simple, complexe şi alternative.

Componenţa simplă include semnele specifice unei singure fapte, ce are la bază o unică formă de vinovăţie, un obiect, o urmare prejudiciabilă. În ast­fel de componenţe toate semnele se manifestă numai o singură dată (de ex.: alin. (1) al art. 187 din CP al RM; alin. (1) al art. 273 din CP al RM).

Componenţa complexă conţine două sau mai multe fapte infracţionale, două obiecte asupra cărora se atentează sau mai multe urmări prejudiciabile care tre­buie realizate cumulativ (de pildă, alin. (2) al art. 159 din CP al RM; alin. (1) al art. 171 din CP al RM; alin. (1) al art. 188 din CP al RM; alin. (1) al art. 287 din CP al RM). Componenţa prevăzută de art. 188 din CP al RM descrie fapta care aten­tează concomitent asupra proprietăţii persoanei şi asupra vieţii sau sănătăţii ei.

Latura obiectivă a violului (art. 171 din CP al RM) se exprimă prin între­ţinerea raportului sexual cu aplicarea constrângerii fizice sau psihice. Alin. (2) al art. 159 din CP al RM include în componenţa provocării ilegale a avortului circumstanţe agravante în forma vătămării grave ori medii a integrităţii cor­porale sau a sănătăţii sau decesul victimei. În această componenţă vinovăţia, ca semn al laturii subiective, este dublă, deoarece atitudinea subiectului faţă de fapta de provocare ilegală a avortului întotdeauna este intenţionată, iar faţă de urmările acţiunii sale în cazul respectiv poate fi numai imprudentă.

Componenţa alternativă constituie o modalitate a componenţelor comple­xe în care legiuitorul prevede drept infracţiune consumată săvârşirea uneia dintre faptele prevăzute în dispoziţia normei penale. Deci, componenţele al­ternative sunt acelea care prevăd în textul de incriminare două sau mai multe modalităţi de comitere alternative sau chiar urmări alternative. Componenţa poate fi alternativă numai în privinţa obiectului şi a laturii obiective a infrac­ţiunii. Această modalitate a componenţelor poate fi uşor identificată după ter­menii utilizaţi de legiuitor ("sau", "ori", "precum şi") atunci când reglementea­ză variantele în care se poate săvârşi infracţiunea (de pildă, art. 216, 250, 251, 292, 293 din CP al RM etc.). Componenţa infracţiunii prevăzută de art. 290 din CP al RM prevede infracţiunea de purtare, păstrare, procurare, fabricare, reparare sau comercializare ilegală a armelor şi muniţiilor. Săvârşirea uneia dintre faptele enumerate caracterizează latura obiectivă a infracţiunii date şi constituie o infracţiune consumată.

După specificul structurii se disting componenţe materiale, formale şi formal-reduse.

Componenţele materiale sunt acelea în al căror conţinut legiuitorul descrie latura obiectivă a infracţiunii nu numai prin intermediul acţiunii sau inacţiu­nii, ci şi apelând la semnele ce caracterizează urmările prejudiciabile ale faptei date. Cu alte cuvinte, urmările prejudiciabile, ca semn principal al compo­nenţelor respective, se conţin în dispoziţia normei penale (omorul, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, furtul etc.).

Componenţele formale sunt componenţele în al căror conţinut legiuitorul descrie latura obiectivă a infracţiunii limitându-se la un singur semn principal al ei - fapta prejudiciabilă (huliganismul, banditismul, dezertarea etc.).

 

Componentele formal-reduse constituie o modalitate a componenţelor for­male şi se caracterizează prin faptul că legiuitorul a inclus în latura obiectivă a acestora nu numai descrierea faptei prejudiciabile, ci şi pericolul real de surve­nire a unor urmări prejudiciabile concrete, care, de fapt, nu constituie un semn obligatoriu al componenţei respective (punerea intenţionată a altei persoane în pericol de contaminare cu maladia SIDA, încălcarea regulilor de circulaţie a substanţelor, materialelor şi deşeurilor radioactive, bacteriologice sau toxice, dacă aceasta creează pericolul cauzării de daune esenţiale sănătăţii populaţiei sau mediului, tâlhăria etc.).

Clasificarea componenţelor infracţiunii după criteriul specificului struc­turii permite stabilirea corectă a momentului consumării infracţiunii. Teza iniţială de la care pornim în soluţionarea problemei date este următoarea: se consideră componenţă a infracţiunii totalitatea semnelor obiective şi subiecti­ve stabilite de legea penală.

În legătură cu aceasta, menţionăm prevederile alin. (1) al art. 25 din CP al RM, potrivit căruia infracţiunea se consideră consumată dacă fapta săvârşită întruneşte toate semnele constitutive ale componenţei de infracţiune.

Astfel, infracţiunea cu componenţă materială se consideră consumată din momentul survenirii urmărilor prejudiciabile, cea cu componenţă formală - în momentul săvârşirii faptei, iar infracţiunea cu componenţă formal-redusă - din momentul comiterii acţiunii (inacţiunii) prejudiciabile ce a creat pericolul real de survenire a urmărilor criminale. Dacă urmările prevăzute n-au sur­venit, fapta urmează a fi calificată ca pregătire sau tentativă de infracţiune (art. 26, 27 şi articolul respectiv din Partea specială a Codului penal).

 

 

În literatura de specialitate românească se mai numeşte componenţă mai puţin gravă, vezi în M. Basarab, op. cit., p. 204.

Loading...