În afara membrilor forţelor armate, Regulamentul de la Haga din 1907 a extins statutul de combatant şi forţelor de poliţie şi corpurilor de voluntari. Condiţii:
- să aibă un conducător responsabil pentru cei din subordine;
- să aibă un semn distinctiv şi fix ce poate fi recunoscut de la distanţă;
- să poarte armele pe faţă;
- să respecte legile şi obiceiurile războiului.
Convenţia de la Geneva din 1949 privind tratamentul prizonierilor de război extinde sfera persoanelor ce beneficiază de acest statut următoarelor categorii:
- membrilor mişcărilor organizate de rezistenţă;
- persoanelor ce însoţesc forţele armate;
- membrii echipajului marinei comerciale şi aviaţiei civile;
- populaţiei teritoriului ocupat care se ridică în masă contra invadatorilor;
- membrii forţelor armate regulate ale unui guvern nerecunoscut de puterea care i-a luat prizonieri.
Protocolul de la Geneva din 1977 extinde statutul de combatant-prizonier:
- combatantul este membrul forţelor armate, larg definite, dispunând de dreptul de a participa la ostilităţi;
- spionii şi mercenarii nu beneficiază de protecţia acordată combatanţilor.