1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)
Pin It

Din definiţiile date delincvenţei juvenile rezultă că acestui fenomen îi sînt specifice o serie de trăsături sau caractere generale, definitorii, care îi dezvăluie etiologia complexă şi îi conferă un loc aparte în cadrul manifestărilor sociale negative.

1) O primă trăsătură a delincvenţei juvenile este că ea  are un caracter social de masă, în sensul că are o anumită frecvenţă şi se dezvoltă în societate, care poate fi înfăţişată în cifre, ceea ce justifică utilizarea unor metode statistico–matimatice pentru elaborarea concluziilor referitoare la dinamica şi structura delincvneţei juvenile, la prognoze şi măsurări pentru prevenirea şi combaterea delincvenţei juvenile la scara întregii societăţi.

2) Caracterul instorico–evolutiv, care  exprimă ideea persistenţei fenomenului  delincvenţa juvenilă, dar în structură şi dinmaică diferită, de la o epoca la alta, de la o ţară la alta sau de la o zonă geografică la alta.

Delincvenţa juvenilă a însoţit întreaga istorie a societăţii omeneşti şi nu există premise pentru a considera că acest fenomen va dispărea, indiferent de orînduirile sociale care vor succeda.

Caracterul istorico – evolutiv nu înseamnă doar o repetiţie mecanică constantă, ascendentă sau descendentă, a fenomenului delincvenţei juvenile, ci producrea unor schimbări în structura şi dinamica fenomenului, în formele de exprimare, în raport de care trebuie căutate cauzele şi remediile.

3) Caracterul prejudiciabil, exprimat în periculozitatea socială pe care o are în sine fenomenul delincvenţei juvenile pentru valorile sociale şi individuale ocrotite de normele dreptului şi ale moralei, pentru întregul sistem de valori consacrate de cultura şi civilizaţia umană.

4) Caracterul complex al delincvenţei juvenile, cu valenţe predominant bio – psiho – sociale. Această trăsătură exprimă faptul că delincvenţa juvenilă nu există în afara societăţii, comportamentului şi activităţii acestuia. Fenomenul reflectă deci şi individualitatea bio-psiho-socială a participanţilor la comiterea diferitelor încălcări ale normelor morale şi de drept, care exprimă atît caracterul complex al etiologiei comportamentului antisocial al minorilor, cît şi diversitatea tipurilor existente.

5) Caracterul variabil al delincvenţei juvenile, care derivă din varietatea încălcărilor de lege şi de morală comise de minori, cît şi din varietatea de exprimare concretă a minorilor prin acţiunile ilicite comise. Aşa cum nu există doi oameni identici, tot aşa nu există nici încăplcări de acţiuni ilicite identice.

6) Caracterul condiţional al delincvenţei juvenile, constînd în aceea că, fiind un fenomen cu manifestări fizico–sociale, delincevneţa juvenilă nu poate exista în afara unui proces cauzal, nu poate fi de natură necondiţionată, acauzală. Toate încălcările de lege şi morală comise de minori sînt favorizate de anumiţi factori; totodată, este posibil de a acţiona pentru descoperirea acestor factori şi pentru combaterea lor prin măsuri preventive şi de represiune penală.

Loading...